În calitate de episcop de Iaşi, Anton Durcovici a urcat pentru prima dată treptele altarului catedralei "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi la 14 aprilie 1948, cu prilejul Liturghiei de înscăunare, eveniment prezentat în numărul trecut al revistei.

Potrivit unei declaraţii date de episcop la 26 aprilie 1950 în arestul Securităţii din Bucureşti, acesta a prezidat mai multe Liturghii pontificale şi a predicat în catedrala din Iaşi, în perioada aprilie 1948 - iunie 1949, "la diferite sărbători şi ocazii". Astfel, la 17 mai 1948, ep. Anton Durcovici a predicat despre coborârea Duhului Sfânt asupra apostolilor, îndemnându-i pe credincioşi ca, după exemplul apostolilor şi primilor creştini, "să dobândească şi să desăvârşească în sine darul Sfântului Duh prin rugăciunea făcută cu toată dragostea şi mai ales cu statornicie".

În ultima duminică din luna octombrie 1948, episcopul a predicat despre Cristos Rege, îndemnându-i pe credincioşi "să înfăptuiască în sufletul lor", împărăţia lui Cristos, regele universului, "împărăţie de adevăr pentru mintea oamenilor, şi de har pentru voinţa noastră, împărăţie de dreptate în toate, de dragoste pentru toţi, de pace cu Dumnezeu şi cu oamenii, împărăţie veşnică".

Un eveniment deosebit s-a petrecut la 7 noiembrie 1948, atunci când ep. A. Durcovici a sfinţit şi aşezat la intrarea în catedrala din Iaşi icoana Inimii neprihănite a Maicii Domnului, explicându-le credincioşilor cuvintele ritualului întrebuinţat la astfel de sfinţiri de icoane, şi anume "ca ochii sufletului să mediteze ceea ce privesc ochii trupului". Totodată, el le-a adresat credincioşilor îndemnul "să se roage cu toată încrederea, ori de câte ori vin la biserică, pentru ei înşişi şi pentru cei ce vin", obţinând astfel daruri cereşti şi ajutor prin mijlocirea Inimii neprihănite.

În ziua de Crăciun, la 25 decembrie 1948, episcopul a predicat despre "pacea vestită de îngeri şi adusă de Cristos pe pământ, pacea sufletelor cu Dumnezeu, a omului cu sine însuşi şi cu semenii săi", iar la 31 decembrie acelaşi an a predicat despre obligaţia credincioşilor "de a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru toate darurile primite de ei în cursul anului, dar şi pentru a-i cere iertare pentru toate greşelile de care s-au făcut vinovaţi".

În cadrul sfintei Liturghii pontificale din 6 ianuarie 1949, ep. A. Durcovici a predicat despre "magii de la Răsărit veniţi să se închine pruncului din iesle şi despre regele Irod pornit să-l ucidă", iar la 3 aprilie 1949, în Duminica Patimilor, cu prilejul jubileului preoţesc al papei Pius al XII-lea, a predicat despre "valoarea nespus de mare a jertfei liturgice". La 16 aprilie 1949, Sâmbăta Mare, la Înviere, a predicat despre "faptul istoric al învierii lui Cristos din morţi", iar a doua zi, în Duminica Paştilor, despre "însemnătatea învierii lui Cristos".

Episcopul A. Durcovici a rostit ultima sa predică la Iaşi la 5 iunie 1949, subiectul fiind coborârea Duhului Sfânt. De menţionat faptul, că în perioada iunie-noiembrie 1948, episcopul a efectuat o vizită canonică maraton în Dieceza de Iaşi, iar în perioada mai-iunie 1949 şi în Arhidieceza de Bucureşti, prilej cu care a predicat mereu credincioşilor din comunităţile parohiale vizitate.

Fotografia de mai sus a fost realizată la 14 aprilie 1948, la începutul Liturghiei pontificale de înscăunare a episcopului A. Durcovici. În imaginea care îl înfăţişează pe episcop rostindu-şi prima sa predică, în calitate de păstor al Diecezei de Iaşi, apar şi ministranţii Anton Budău şi Gheorghe Albert.