În contextul Anului Credinţei, Mesajul Sfântului Părinte pentru Postul Mare 2013, având tema A crede în caritate trezeşte caritate, se focalizează asupra raportului care trebuie să existe între credinţă şi caritate. După cum a făcut şi în enciclica Deus caritas est, papa Benedict pleacă în Mesajul său de la afirmaţia apostolului Ioan: "Noi am cunoscut şi am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are faţă de noi" (1In 4,16).
Textul este structurat în patru părţi.
În prima parte se vorbeşte despre "Credinţa ca răspuns la iubirea lui Dumnezeu". Deoarece "creştinul este o persoană cucerită de iubirea lui Cristos..., este deschis în mod profund şi concret la iubirea faţă de aproapele". Mesajul arată în continuare că omul trebuie să acţioneze tocmai din "iubirea bazată pe credinţă".
În al doilea punct, "Caritatea ca viaţă în credinţă", se evidenţiază că întreaga viaţă creştină este un răspuns la iubirea lui Dumnezeu, iar atunci "când lăsăm spaţiu iubirii lui Dumnezeu, suntem făcuţi asemenea cu el, părtaşi de însăşi caritatea sa", iar credinţa noastră devine "activă prin iubire".
Aceste realităţi din primele puncte duc la "Împletirea indisolubilă între credinţă şi caritate", al treilea punct. Aici se vorbeşte despre două dimensiuni. În primul rând credinţa adevărată nu există fără fapte, fiind "limitantă atitudinea celui care pune în mod aşa de puternic accentul pe prioritatea şi caracterul decisiv al credinţei" încât să "dispreţuiască faptele concrete ale carităţii şi s-o reducă pe aceasta la un umanitarism generic". Pe de altă parte, se insistă în mesaj, caritatea trezeşte credinţa, adică este mărturie; nu trebuie subliniată o supremaţie a uneia în detrimentul celeilalte: "Pentru o viaţă spirituală sănătoasă este necesar să fugim atât de fideism cât şi de activismul moralist". În acest sens sunt daţi ca exemplu apostolii - care vesteau evanghelia îngrijindu-se şi de cei săraci - şi exemplul Martei şi a Mariei, care au îmbinat contemplaţia şi acţiunea.
În împlinirea carităţii un rol important îl are evanghelizarea, adică "slujirea cuvântului", ea fiind "cea mai înaltă şi integrală promovare a persoanei umane".
În ultimul punct al Mesajului, "Prioritatea credinţei, primatul carităţii", se arată că credinţa precedă caritatea, dar se descoperă cu adevărat numai dacă este încoronată de ea.
Sfântul Părinte încheie cu urarea de a trăi "timpul preţios reînsufleţind credinţa în Isus Cristos pentru a intra în însuşi circuitul său de iubire faţă de Tatăl şi faţă de orice frate şi soră pe care-i întâlnim în viaţa noastră".
