Paginile Noului Testament ne oferă posibilitatea să aprofundăm ce este credinţa, înţelegând modul în care Cristos se raportează la Tatăl său şi felul în care diferite persoane răspund chemării lui Cristos. Ne vom opri asupra a trei aspecte: Dumnezeu care iubeşte viaţa, ascultarea lui Cristos faţă de Tatăl şi punerea în practică a învăţăturii lui Cristos.
Cei care îl întâlnesc pe Isus descoperă că Tatăl despre care el vorbeşte este un Dumnezeu care iubeşte viaţa, care doreşte binele tuturor, care se apleacă mai ales asupra celor apăsaţi de dramele vieţii. Este semnificativ ceea ce zice Cristos într-o discuţie cu fariseii: "Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii" (Lc 20,38). În întreaga sa activitate, prin gesturi, cuvinte şi semne, el a arătat chipul plin de milostivire al Tatălui său. Dumnezeu nu este superputerea care doreşte să subjuge totul şi pe toţi, gelos de slava şi onoarea sa, rival al omului. Dimpotrivă, este un Dumnezeu plin de gingăşie şi de grijă, care doreşte binele oamenilor şi care continuă să se bazeze pe ei. Despre acest Dumnezeu vorbea papa Francisc în duminica a V-a din timpul pascal (28 aprilie 2013) la Liturghia în cadrul căreia a oferit mai multor tineri sacramentul Mirului: "Nu există dificultăţi, încercări, neînţelegeri care trebuie să ne înfricoşeze dacă rămânem uniţi cu Dumnezeu aşa cum mlădiţele sunt unite cu viţa, dacă nu pierdem prietenia cu el, dacă-i facem tot mai mult spaţiu în viaţa noastră. Aceasta şi mai ales dacă ne simţim săraci, slabi, păcătoşi, pentru că Dumnezeu dăruieşte forţă slăbiciunii noastre, bogăţie sărăciei noastre, convertire şi iertare păcatului nostru. Este atât de milostiv Domnul: mereu, dacă mergem la el, ne iartă. Să avem încredere în acţiunea lui Dumnezeu! Cu el putem face lucruri mari; ne va face să simţim bucuria de a fi discipolii săi, martorii săi. Pariaţi pe idealurile mari, pe lucrurile mari. Noi, creştinii, nu am fost aleşi de Domnul pentru lucruri mici, mergeţi tot mai departe, spre lucrurile mari. Jucaţi viaţa pentru idealurile mari, tinerilor!"
Credinţa într-un Dumnezeu atât de măreţ ne eliberează de teamă şi dă forţă vieţii noastre. Sfântul Ioan Bosco spunea: "Fii cu Dumnezeu ca pasărea care simte cum tremură creanga, dar continuă să cânte, deoarece ştie că are aripi!". Această încredere este motivată de promisiunea lui Cristos: "Vouă însă chiar şi firele de păr de pe cap vă sunt numărate. Nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii" (Lc 12,7). Dumnezeu este cel care "este bun faţă de cei nerecunoscători şi răi" (Lc 6,35) şi care "face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi" (Mt 5,45). De un astfel de Dumnezeu nimeni nu trebuie să se teamă ca de un tiran!
Regizorul polonez Krzysztof Kieslowski a realizat o serie de zece filme intitulată Decalogul. În filmul dedicat primei porunci există un dialog cu adevărat minunat: "Ce este Dumnezeu?", întreabă un copil. Mama îl strânse în braţe şi îl întrebă: "Ce simţi?". "Te iubesc!", zise copilul. "Iată, acesta este Dumnezeu!", îi răspunse mama. În acea îmbrăţişare se regăseşte un adevăr unic transmis în cuvinte atât de clare de sfântul apostol Ioan: "Dumnezeu este iubire!".
