Să avem curajul credinţei fără a fi creştini apretaţi, să construim o cultură a întâlnirii cu aproapele şi să ajutăm familiile, care sunt mai importante decât bilanţul băncilor. Cu aceste cuvinte s-a adresat papa Francisc în Piaţa "Sfântul Petru" sâmbătă seară, 18 mai, în faţa unei mulţimi de circa 200.000 de pelerini, la privegherea de rugăciune din ajunul Rusaliilor, animată de mişcările bisericeşti, fiind coordonată în Anul Credinţei de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări.
Cel puţin 150 de realităţi bisericeşti - a spus la începutul privegherii Mons. Rino Fisichella - au venit din orice parte a lumii pentru a da vizibilitate marelui dar pe care Duhul Sfânt l-a făcut Bisericii în aceşti 50 de ani care au trecut de la începutul Conciliului Vatican II.
"Sunt profund recunoscător papei Francisc pentru posibilitatea de a împărtăşi împreună cu voi suferinţele şi speranţele creştinilor din Pakistan", a spus Paul Bhatti, fratele lui Shahbaz Bhatti, ministrul pentru minorităţi în guvernul pakistanez, asasinat de extremiştii islamici la doar 43 de ani. "Natura omului este o continuă întrebare. Nu suntem făcuţi ca să ne mulţumim cu satisfacţii timide şi mărunte. Isus a venit între noi ca să ne arate tot ceea ce poate fi viaţa unui om", a spus la rândul său John Waters, scriitor şi jurnalist irlandez, care după ani de înstrăinare de credinţă şi-a dat seama că Dumnezeu nu este incompatibil cu setea omului de libertate.
Ajuns pe esplanada bazilicii, papa a răspuns la întrebările ce i-au fost adresate. "Cum aţi ajuns la certitudine în ce priveşte credinţa?", l-a întrebat cineva. Papa a răspuns: "Am primit primul anunţ creştin chiar de la bunica mea. E minunat acest lucru! Prima vestire a credinţei a avut loc în casă, cu familia. Aceasta mă face să mă gândesc la iubirea atâtor mame şi a atâtor bunici în transmiterea credinţei".
"Cum putem comunica mai departe cu eficacitate credinţa în timpurile noastre?", a fost următoarea întrebare. Răspunsul: "Voi spune doar trei cuvinte. Primul: Isus. Care este lucrul cel mai important? Isus! Dacă noi mergem înainte bazându-ne pe organizare, pe alte lucruri, pe lucruri frumoase, dar mergem fără Isus, nu mergem înainte, nu funcţionează. Al doilea cuvânt: rugăciunea. A privi chipul lui Dumnezeu, dar mai ales - şi aceasta se leagă de ce spuneam mai înainte - a se simţi priviţi. Când el ne priveşte, ne dă putere. Suntem adevăraţi evanghelizatori lăsându-ne conduşi de el. Al treilea: mărturie".
"Cum putem trăi o Biserică săracă şi pentru cei săraci?" Papa a răspuns că a trăi evanghelia este prima contribuţie în actuala criză economică. Apoi a adăugat: "Biserica nu este o mişcare politică, nici o structură bine organizată. Nu este aceste lucruri. Noi nu suntem un ONG, iar când Biserica devine un ONG pierde sarea, nu are gust, este numai o organizaţie fără conţinut".
"A da mărturie pentru credinţă, alături de atâţia fraţi care suferă din cauza credinţei, dar aş vrea să fac mai mult: ce anume?" La această ultimă întrebare, papa i-a îndemnat pe toţi să primească curajul care vine de la Dumnezeu în vestirea evangheliei şi darul răbdării în suportarea suferinţelor. "Ei suferă. Sunt mai mulţi martiri astăzi decât în primele secole ale Bisericii. Mai mulţi martiri. Fraţi şi surori. Suferă. Dar martiriul nu este niciodată o înfrângere. Martiriul este gradul cel mai înalt al mărturiei pe care noi trebuie să o dăm. Dar şi pe noi, această experienţă trebuie să ne facă să promovăm libertatea religioasă pentru toţi: orice bărbat şi orice femeie trebuie să fie liberi în confesiunea religioasă, oricare ar fi aceasta".
(După Radio Vatican)
