* A. "Eu şi soţia mea am făcut un testament unor nepoţi prin care le-am lăsat tot ceea ce am dobândit în timpul vieţii, întrucât nu avem copii. Aceştia ne îngrijesc foarte bine şi nu am vrea ca ei să renunţe în a mai avea grijă de noi, de teama că actul încheiat ar putea fi anulat. Este posibil ca testamentul pe care noi l-am încheiat să poată fi desfiinţat de rudele mele sau ale soţiei?".

Orice act poate fi desfiinţat pe cale judecătorească, indiferent dacă este testament sau contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere. Dar atunci când se solicită desfiinţarea actului persoana care solicită acest lucru trebuie să dovedească faptul că există un motiv serios pentru desfiinţarea actului (de ex.: nu aţi avut discernământ la încheierea actului dv. sau soţia dv.). Din ceea ce ne-aţi comunicat, prin scrisoarea adresată redacţiei, dv. sunteţi foarte mulţumiţi de îngrijirea pe care o primiţi, iar din punct de vedere psihic aveaţi discernământ pentru încheierea testamentului. Consider că din punct de vedere juridic, orice rudă care va încerca să desfiinţeze actul nu va avea câştig de cauză, dacă pe baza actelor medicale se dovedeşte că eraţi sănătoşi, iar la încheierea testamentului încheiat de dv. şi soţie notarul a respectat toate condiţiile prevăzute de lege (mai ales cu privire la soţie care are handicap - dacă a avut un tutore legal). Precizez însă că anularea unui astfel de act presupune cheltuieli destul de mari (taxă de timbru, eventual o expertiză medico-legală care să stabilească dacă aveaţi sau nu discernământ la încheierea actului), iar actul nu se anulează doar pentru că o anumită persoană cere, ci trebuie dovedit că nu aţi avut discernământ, iar acest aspect este contrazis de actele medicale eliberate de medicul de familie din care rezultă că eraţi în deplinătatea facultăţilor mintale la încheierea testamentului.

* C.I. (Focşani). "În anul 2008, am încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul, proprietatea noastră, situat în Focşani. Cu ocazia încheierii actului am primit suma de 40.000 euro, urmând ca diferenţa să fie achitată până în cursul lunii iunie 2009. Din preţul solicitat am mai primit contravaloarea a 3.000 euro. Imediat după încheierea actului, promitenţii-cumpărători s-au mutat în apartament, urmând să fie finalizate actele la notar după achitarea integrală a preţului. La acest moment, promitenţii-cumpărători refuză atât eliberarea apartamentului, cât şi achitarea diferenţei de preţ şi au formulat o plângere penală pentru înşelăciune. Cum am putea rezolva juridic această situaţie?".

Pentru perfectarea actelor în formă autentică, trebuie ca fiecare parte să-şi îndeplinească obligaţiile pe care şi le-a asumat prin antecontractul de vânzare-cumpărare. În cazul în care nu v-a fost achitată diferenţa de preţ, atunci nu aveţi cum să fiţi obligaţi să încheiaţi contractul de vânzare-cumpărare, iar o instanţă de judecată nu va putea pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic decât atunci când se va face dovada că aţi primit toată suma înscrisă în actul încheiat. Nu are nici o relevanţă juridică faptul că preţurile la apartamente au scăzut, în condiţiile în care la data perfectării antecontractului de vânzare-cumpărare, acesta a fost preţul stabilit de comun acord de toate părţile. Mai mult, de la data perfectării antecontractului de vânzare-cumpărare, promitenţii-cumpărători au stăpânit bunul promis şi este culpa lor că nu v-au achitat banii în termenul stabilit prin actul încheiat. În ceea ce priveşte plângerea penală, aceasta este nefondată, întrucât cei care nu şi-au respectat obligaţiile sunt promitenţii-cumpărători şi nu sunt indicii că aţi săvârşit vreo faptă prevăzută de legea penală. Situaţia dv. poate fi rezolvată doar pe cale civilă, conform condiţiilor din antecontractul de vânzare-cumpărare.