Am avut ocazia să scriu despre evenimente importante
După o experienţă pastorală de un an la Oţeleni şi doi ani la Oneşti am fost chemat la Iaşi, în toamna anului 1992, pentru a lucra în Parohia "Adormirea Maicii Domnului" şi pentru a colabora la revista "Lumina creştinului". Aveam ceva experienţă în domeniu deoarece cu doi ani înainte am început publicarea revistei pentru cei mici: "Isus, prietenul copiilor".
La redacţia de la parterul Episcopiei, am început să învăţ să lucrez la computer. Nu era prea uşor, pentru că pe atunci programele de scriere erau rudimentare. Textul trebuia scris, formatat, iar împaginarea se făcea cu foarfecele. Se tăiau textele şi imaginile şi se lipeau pe hârtie. Pentru mine era o experienţă nouă. Am lucrat împreună cu colegul de studii, pr. Cornel, care era responsabil, şi de asemenea cu sora Lenuţa şi sora Felicia. Nefiind prea mulţi în redacţie, munca era împărţită şi fiecare avea un domeniu. Eu mă ocupam de rubrica ştirilor interne şi externe. Pe timpul acela nu aveam internet, aşa că ştirile externe le luam din publicaţii venite din afară. Pentru ştirile interne era mai uşor, pentru că puteam participa în mod direct sau mă puteam documenta prin telefon.
Aici am avut ocazia să particip şi să scriu despre evenimente importante din viaţa Diecezei de Iaşi şi să iau interviuri la diverse personalităţi bisericeşti, printre care şi părintelui capucin Raniero Cantalamessa, un renumit predicator italian. Era venit la Iaşi, la Mitropolia Ortodoxă, pentru o întâlnire ecumenică internaţională. Cum programul întâlnirii era foarte încărcat, am putut sta de vorbă câteva momente înainte de cina de încheiere a lucrărilor. Clopoţelul a sunat şi toţi au plecat la masă. Zărindu-mă, mitropolitul, actualul patriarh Daniel, m-a invitat la cină şi aşa am putut continua interviul.
Am avut bucuria de a intervieva şi alte personalităţi (fr. John Johnston, superior general al Fraţilor Şcolilor Creştine; pr. Bernard le Leannec, un asumpţionist care lucra pe atunci în Rusia; părinţii Simone şi Giosue, călugări benedictini cistercieni; prelatul Albert Holenstein, paroh pe atunci la biserica "Sfântul Columban" din Bregenz - Austria), care au împărtăşit pentru cititori mesaje pline de viaţă şi de credinţă.
Redactarea revistei cerea efort din partea tuturor şi o făceam mereu cu bucurie. Emoţia cea mai mare era atunci când luam prima revistă de la tipografie şi o răsfoiam în grabă pentru a vedea dacă totul a fost bine tipărit.
Am crezut întotdeauna că revista aceasta este un ajutor spiritual pentru cei care, citind-o, pot găsi în ea o rază de lumină care să le încălzească sufletul.
