Cu o sută de ani în urmă apărea primul număr al revistei "Lumina creştinului". Publicaţie lunară, revista apărea ca expresie a sensibilităţii pastorale a Bisericii din Moldova şi îşi propunea să fie un instrument indispensabil şi eficace de evanghelizare, dar şi de formare şi educare a credincioşilor.
Revista voia să fie şi să ofere în acelaşi timp o adevărată "lumină" pentru toţi creştinii, aducând în casele lor informaţii din viaţa diecezei, din viaţa comunităţilor parohiale, ilustrând vitalitatea şi prospeţimea credinţei lor. Deşi era legată de un teritoriu, fiind glasul care îi povestea istoria şi viaţa, fiind solidară cu poporul creştin care trăieşte pe meleagurile moldovene, revista "Lumina creştinului" a devenit şi instrument de referinţă informativă şi culturală, fiind expresia unor idealuri nobile bazate pe valorile creştine. Şi aşa a continuat să fie, până într-o zi, când duşmanii "luminii" s-au năpustit asupra ei ca să o stingă. Şi au reuşit pentru mai bine de 40 de ani.
În perioada comunistă revista "Lumina creştinului" a fost interzisă, şi cu această suprimare orice posibilitate de a mai oferi "lumină" a fost practic anulată. Totuşi, au rămas ecouri în conştiinţele cititorilor de altădată, care au continuat să spere într-o reaprindere a "Luminii creştinului". Se simţea lipsa de literatură şi publicaţii de informare creştină; întunericul în care ne-a cufundat comunismul era dens şi mulţi nu mai sperau la o ieşire din această stare. Dar Dumnezeu s-a îndurat de noi, şi, în anul 1989, în ajun de Crăciun a venit şi cadoul cel mai frumos, recăpătarea libertăţii adevărate pentru Biserică, şi cu ea s-au aprins primele licăriri de revenire la o viaţă bisericească normală, iar "lumina" avea toate şansele să lumineze din nou, cu toată strălucirea de odinioară.
Acest moment a venit odată cu falimentul ideologiei comuniste şi căderea ei. Fiind rectorul Seminarului din Iaşi, la acea dată, şi apropiat colaborator al Preasfinţitului Petru Gherghel, pe atunci ordinarius de Iaşi, în primele zile după căderea regimului comunist, primul gând a fost să reînnodăm imediat istoria Bisericii noastre locale cu trecutul ei şi să reluăm toate activităţile care au fost suprimate şi întrerupte în anul 1948, fără a mai aştepta decrete de recunoaştere sau autorizaţii speciale. Aşa ne-am gândit la o reaprindere rapidă şi imediată a "luminii" pe care o oferea altădată revista "Lumina creştinului", cu toate că nu dispuneam de condiţii tehnice de redactare şi tipărire.
Primul colectiv de redacţie improvizat era alcătuit din PS Petru Gherghel, ordinarius de Iaşi, pr. Vladimir Petercă şi subsemnatul. Având la dispoziţie o maşină electrică de scris şi un copiator, am redactat în primele zile după căderea comunismului primul număr al revistei "Lumina creştinului" după perioada de suprimare, care urma să apară oficial la 1 ianuarie 1990; practic, am reprodus programul iniţial al revistei, publicat în primul număr în anul 1913 şi exprimam dorinţa ca această "lumină" să continue să lumineze mai departe, ea fiind reflexul Luminii prin excelenţă, care este Cristos.
Pentru câteva luni revista a apărut lunar în aproximativ 300 de exemplare, în formă fotocopiată, în opt pagini format A4 şi, pe măsură ce aveam acces la noile mijloace de tipărire şi de multiplicare, a crescut şi tirajul precum şi calitatea grafică a revistei. Aşa s-a reaprins "Lumina creştinului" şi s-a reînnodat şi seria apariţiilor lunare, continuând să poarte lumină în sufletele şi casele multor oameni, fiind fidelă aceloraşi idealuri de la începuturile sale, fiind o revistă de informare şi formare creştină, la îndemâna tuturor categoriilor de oameni.
O sută de ani reprezintă o istorie glorioasă a unei reviste, care s-a autoidentificat cu teritoriul ei, s-a înrădăcinat în viaţa oamenilor, prezentându-le evenimentele, contribuind la maturizarea conştiinţelor şi urmărind să promoveze valorile creştine, care să-i facă pe oameni mai activi în viaţa bisericească şi civilă.
Astăzi, revista se bucură de o largă răspândire, ea depăşind graniţele diecezei şi chiar ale ţării. "Lumina" pe care o răspândeşte continuă să fie binefăcătoare, revista afirmându-se ca o publicaţie de mare ţinută, dovadă fiind şi numărul mare de abonaţi şi cititori.
La un asemenea aniversar, centenarul revistei diecezane, se cuvine să fac şi o urare, pe care o formulez în felul următor:
Doresc ca "Lumina creştinului" să fie fidelă originilor sale, să continue să fie naratorul de speranţă între oameni, dând glas tuturor, mai ales celor mai slabi; să promoveze în opinia publică o cultură inspirată din valorile evangheliei, ale demnităţii umane şi ale solidarităţii.
La mulţi ani "Lumina creştinului", lumina diecezei noastre şi a istoriei noastre!
+ Aurel Percă, episcop auxiliar
* * *
O credinţă de-a mea
Lumina creştinului şi Viaţa mi-au deschis ochii spre lume. Abia învăţasem să citesc. Părintele Ioan Simon - Dumnezeu să-l odihnească! - a găsit la bunicul meu toată colecţia lor de dinainte de comunişti. Erau numere puse în ordine şi legate pe ani.
Când am venit la Seminar şi superiorii au riscat şi ne-au permis să încercăm, am început Drumuri deschise. A fost o senzaţie unică. O mobilizare şi o coparticipare cum numai rar se pot atinge. Care scria, care desena, care dactilografia, care trăgea la cocârlă, care lega... Într-un fel de tăcere sacră. Nici nu ne vorbeam. Ghiceam ce-i de făcut. Dar nu a durat mult...
M-am întors de la Roma în toamna lui 1990 şi am intrat în frenezia acelui timp de speranţe neîngrădite. Nu aveam un program de împaginare. Scriam materialele, le scoteam la imprimantă şi apoi le decupam ca să le putem aşeza în macheta paginii. Dacă era cazul, mai adăugam un rând sau mai scoteam. Aveam însă convingerea că ceea ce reprezenta revista era oglinda unei Biserici, că era un pupitru de evanghelizare şi de cateheză, că este o formă de a proclama minunăţiile Domnului şi o modalitate de a anihila uitarea. Credeam şi cred că este o lumină. Şi aşa-i doresc să rămână mereu: Lumina creştinului!
Pr. Alois Bulai (Redactor la "Lumina creştinului" în perioada ianuarie 1991 - martie 1992)
* * *
Redactorii revistei
- Mons. Anton Gabor (ianuarie 1913 - februarie 1928, decembrie 1928 - februarie 1936)
- Pr. Iosif Ghiuzan (martie-noiembrie 1928)
- Pr. Petru Pal (martie 1936 - noiembrie 1937)
- Pr. Constantin Hausner (decembrie 1937 - august 1939)
- Pr. Iosif Bălan (septembrie 1939 - aprilie 1941)
- Pr. Dumitru Herghelegiu (mai 1941 - 1948)
- Mons. Aurel Percă (ianuarie - decembrie 1990)
- Pr. Isidor Chinez (ianuarie 1991 - septembrie 1992)
- Pr. Cornel Cadar (din octombrie 1992)
* * *
Anul I - 1 ianuarie 1913 - Nr. 1
Foaie catolică lunară
Redacţia şi administraţia:
"Lumina creştinului"
Str. Ghica-Deleni 4 bis Iaşi
Preţul: Pe an ... 2 lei
Numărul 20 bani
Cuprins:
- "Eu sunt lumina lumii" (p. 1-3)
- Modelul familiei creştine (p. 4-7)
- Cântarea credinţei (p. 7-8: poezie)
- Jubileul de 50 de ani de preoţie a P.S.S. Mons. Nicolae Iosif Camilli (p. 9-10)
- Ştiri diverse (p. 11-13): Principele Luitpold, regentul Bavariei; Principele Ludovic; Conversiune; Faptă eroică; Misionar premiat (p. 13)
- Bibliografie (p. 13)
- Copii dragi în pripă (p. 14: cântec)
- Poşta redacţiei (p. 15)
- Cuprinsul (p. 15)
- Au apărut (p. 16).
* * *
Din primul articol al revistei apărută în luna ianuarie 1913
"Eu sunt lumina lumii"
Aşadar scopul principal al "Luminii creştinului" este de a răspândi cunoştinţa credinţei şi de a îndemna la o viaţă cu adevărat creştinească, bazată pe principiile credinţei catolice. Iar scopul secundar este de a aduce faptele mai însemnate din Biserica catolică, ca să ştie şi catolicii noştri, ce se petrece în lumea catolică. Unele din mijloacele, prin care s-ar putea ajunge la scopul propus, ar fi şi următoarele: Expunerea adevărurilor credinţei, poruncilor lui Dumnezeu şi ale Bisericii, sacramentelor şi mijloacelor de sfinţenie, apărarea credinţei şi a Bisericii împotriva învinuirilor aduse din partea necatolicilor; explicarea anului bisericesc şi a diferitelor ceremonii ce se întâlnesc în decursul lui (...). Primeşte, aşadar, iubite cititor, această "Lumină a creştinului", care bate cu oarecare sfială la uşa ta; primeşte-o, căci îţi va fi întotdeauna un prieten şi sfătuitor la bine în toate împrejurările. Dea Dumnezeu, ca această "Lumină" să pătrundă până în cea din urmă locuinţă, unde se află un catolic, spre a-i aminti ceva despre credinţa, despre datoriile lui, şi astfel să-şi dea bine seama, de ceea ce trebuie să facă spre a se putea mântui. În chipul acesta "Lumina creştinului" ar fi un adevărat ajutor şi întrucâtva un suplinitor al preotului acolo, unde el nu poate pătrunde decât rareori, şi atunci numai în grabă. Această "Lumină" i-ar sta totdeauna la îndemână, să-l lumineze, când ar lua-o în mână. Oricine ai fi, cel ce citeşti aceste rânduri aduse ca o solie de "Lumina creştinului", ia-ţi hotărârea de a sprijini după putinţă această "Lumină", ca să-şi poată ajunge, câtuşi de puţin, ţinta propusă. Isus Hristos, adevărata
* * *
Anul I - 1 ianuarie 1990 - nr. 1
Foaie religioasă a Diecezei Catolice de Iaşi
"Eu sunt lumina lumii" (In 8,12); "Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină" (1In 2,10).
Comitetul de redacţie
Mons. Petru Gherghel, ordinarius; pr. Aurel Percă, redactor responsabil; pr. Vladimir Petercă, redactor adjunct
Adresa şi administraţia revistei
Institutul Teologic Romano-Catolic Iaşi, str. Văscăuţeanu, nr. 6, telefon 981/40309
Sumar:
- Iubite cititor (Redacţia, p. 1)
- Şi totuşi "Lumina" străluceşte (Mons. Petru Gherghel, p. 2-3)
- Eu sunt lumina lumii (articolul din ianuarie 1913, p. 3-5)
- Drumul a fost lung... (Pr. prof. Vladimir Petercă, p. 5-7)
- O inimă nouă pentru un an nou (Pr. Aurel Percă, p. 7-8)
- Familia în societatea de azi (Pr. Alois Bişoc, p. 9-10)
- Sfântul Părinte este alături de noi (Pr. Ioan Tamaş, p. 11-12)
- Mesaje (p. 12)
* * *
Din primul articol al revistei din ianuarie 1990
Iubite cititor,
Trăind clipe de binecuvântată bucurie a libertăţii, instaurată odată cu înlăturarea de la putere a dictaturii, pe care noi totdeauna am respins-o, noi, creştinii catolici, de pe plaiurile Moldovei, ne alăturăm celor de bună credinţă pentru restabilirea dreptăţii şi a demnităţii poporului nostru.
În mod deosebit, în aceste clipe, dorim să slujim cu suflet de români poporul şi pământul nostru drag, unde trăim de secole.
Scopul prezentei reviste este acela, conform idealurilor Bisericii noastre catolice, de luminare a conştiinţelor, de formare sufletească şi de informare religioasă, pentru a deveni mai liberi şi mai demni de vocaţia noastră creştină. (...)
Ne propunem să fim fideli programului iniţial, după cum se poate vedea din articolul program apărut în primul număr al revistei, la care îşi poate aduce contribuţia orice preot şi creştin din dieceza noastră (...).
