Portret de cărturar
Monseniorul Anton Gabor (1883-1936) este personalitatea care şi-a legat cel mai mult numele, în prima jumătate a secolului al XX-lea, de apariţia şi dezvoltarea presei catolice din Dieceza de Iaşi şi nu numai. Astfel, beneficiind de sprijinul şi îndrumarea superiorilor săi bisericeşti, el a lucrat, încă din anul 1908, la proiectul fondării unei publicaţii bisericeşti, idealul a generaţii de episcopi şi preoţi, care se va concretiza în ianuarie 1913, odată cu apariţia revistei diecezane "Lumina creştinului". Mons. Anton Gabor a avut, aşadar, intuiţia genială de a fonda o publicaţie bisericească, născută din nevoia, pe de o parte de a apăra "cauza catolică" şi pe credincioşi de curentele culturale şi ideologice nocive, cât şi de concepţiile eronate din viaţa publică, pe care libertatea de opinie a epocii moderne le favoriza, iar pe de altă parte de a face cunoscută istoria, cultura, valorile spirituale şi culturale promovate de Biserica locală şi universală.
Revista "Lumina creştinului" a evitat cu stricteţe abordarea unor teme de factură politică, dar a găzduit unele articole care condamnau primejdia reprezentată de ideologiile extremiste: fascismul şi comunismul.
Un alt merit al Mons. Anton Gabor a fost acela de a fi ştiut să-şi afle colaboratori valoroşi, "oameni cu suflete mari, iubitori ai scrisului bisericesc", care, cu toţii, au făcut sacrificii pentru progresul revistei şi al Institutului "Presa Bună" fondat în anul 1926, cât şi pentru răspândirea presei şi a publicaţiilor catolice în rândurile credincioşilor. A ştiut să atragă, pentru susţinerea materială şi promovarea publicaţiilor Institutului "Presa Bună", numeroşi binefăcători ale căror nume erau popularizate în paginile publicaţiilor.
Contemporanii săi au fost impresionaţi de devotamentul, tenacitatea şi perseverenţa manifestate de Mons. Anton Gabor pentru dezvoltarea Institutului "Presa Bună", cât şi pentru creşterea calităţii revistei "Lumina creştinului" şi a tuturor publicaţiilor institutului.
Revista "Lumina creştinului" a devenit cu timpul un model în presa catolică românească din perioada interbelică.
Mons. Anton Gabor a militat constant pentru unificarea presei catolice româneşti, de numele său legându-se şi proiectul fondării, în colaborare cu Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti a revistei "Dacia creştină". Tot el a avut iniţiativa, nematerializată însă, a fondării unui cotidian catolic românesc, care urma să fie susţinut şi de diecezele greco-catolice. Un alt deziderat al său, rămas şi acesta neîmplinit, a fost cel al organizării la nivel naţional a unor dezbateri privind problemele presei catolice, la care să participe redactorii de la "Lumina creştinului" (Iaşi), "Sentinela catolică" (Iaşi), "Viaţa" (Hălăuceşti), "Curierul parohiei catolice" (Galaţi), "Unirea" (Blaj), "Vestitorul" (Oradea), "Cuvântul adevărului" (Mănăstirea Bixad - Satu Mare), "Curierul creştin" (Gherla).
Mons. Anton Gabor a fost elogiat în presa catolică pentru pasiunea dedicată presei creştine moderne adaptată epocii, pentru viziunea sa unificatoare, cât şi pentru idealismul său care depăşea uneori puterea de înţelegere a contemporanilor. În anul 1935 era apreciat drept cel mai valoros ziarist bisericesc din România, motiv pentru care a fost desemnat de arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar să reprezinte România la Expoziţia Mondială a Presei Catolice organizată în anul 1936 la Vatican. La rândul său, ep. Mihai Robu era convins de faptul că Mons. Anton Gabor urma să facă tot posibilul pentru ca "România romano-catolică să fie demn reprezentată. Şi o va face cu bucurie şi mare mulţumire sufletească, văzându-şi în parte visul sau idealul împlinit".
Nu a mai reuşit, din păcate, trecând la cele veşnice la 19 februarie 1936.
