- Ne-au mai scris de sărbători: Viorel Paşca (Alba-Iulia); Ioan Noea (Iaşi); Elena Dascălu (Iaşi); Făgărăşanu Viorica şi Creţa Vasile (Bucureşti); Ştefania Georgescu (Moineşti); Gabriel Suciu (Miercurea Ciuc); Erwin Josef Ţigla (Reşiţa); pr. Pavel Butnariu (Buzău); pr. Dominic Hîrja (Bucureşti); Surorile "Sfântul Carol Borromeu" (Gioseni); Surorile Franciscane Misionare de Assisi (Singureni); Congregaţia Inimii Neprihănite Casa "Sfântul Iosif" (Odorheiu-Secuiesc); Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan (Roman); Institutul Teologic (Cernica); Asociaţia Kolping Moldova (Bacău); Fundaţia Pacea (Roman); Acţiunea Catolică (Iaşi); Familiile din Nazaret (Iaşi); fam. Crişan Vasile (Sânmihai de Pădure); fam. Şpan Marin (Baia Mare); Fam. Niculescu Maria Elisabeta (Constanţa). Vă mulţumim pentru gândurile trimise!

- Galina P. Pajura (Bucureşti). "În noul an, care acum vine / Primind din ceruri haruri divine. / S-aveţi numai împliniri depline. // Dar şi-n anii următori / Zilnic şi în sărbători / În continuare ne fiţi buni păstori".

Vă mulţumim pentru urări şi pentru gândurile frumoase. La centenarul revistei vă mulţumim şi pentru frumoasele criptografii pe care ni le trimiteţi.

- Diana Gal (Bacău). Am primit în fiecare lună contribuţiile dv., inclusiv ultima legată de Catedra Sfântul Petru. Toate articolele sunt interesante, dar priorităţile revistei nu au permis să le dăm curs. Ne-ar bucura dacă aţi nota câteva gânduri legate de centenarul revistei, aşa cum se sugerează la N.B. de la pag. 19. Vă mulţumim şi pentru urările trimise!

- Gheorghe Farcaş (Roman). "Pentru mine revista "Lumina creştinului" este ceva preţios, o urmăresc lună de lună şi o apreciez ca pe o lumină, far călăuzitor! La mulţi ani!".

Ne bucurăm că preţuiţi revista şi că o citiţi lună de lună. Vă mulţumim şi pentru urări!

- M.T. (e-mail). "Locuiesc în Roma. Părinţii mei, care locuiesc într-o localitate din judeţul Bacău, mi-au spus că preoţii din localitate cer o taxă fixă de 30 euro pentru a binecuvânta casele. Cred că este ilegală, deoarece oamenii fac donaţii şi apoi părinţii mei nu lucrează şi nu au nici un salariu. Vă rugăm să luaţi măsuri! Mulţumesc".

Binecuvântarea caselor înseamnă rugăciune făcută de preot cu membrii familiei. Pentru aceasta nu este nici o taxă. Există o taxă anuală pentru susţinerea Bisericii, numită simbrie sau, în alte locuri, taxa de cult. Ea s-a fixat la nivel de dieceză, şi este de 120 lei de familie. Aceasta îşi găseşte justificarea într-una dintre cele cinci porunci ale Bisericii care spune: "Să plăteşti Bisericii simbria şi celelalte datorii după legi şi obiceiuri". Suntem convinşi că dv., plecând în Italia, nu aţi uitat de poruncile lui Dumnezeu şi ale Bisericii şi că acolo unde sunteţi, ca o membră a Bisericii, încercaţi să le împliniţi, inclusiv cea referitoare la susţinerea Bisericii. Pentru familiile care nu au nici o posibilitate, părintele paroh reduce taxa sau nu o ia deloc. În caz de nelămuriri nu ezitaţi să ne scrieţi.

- Dorin Teodorescu (Sibiu). "La început de an calendaristic, vă doresc dv. şi întregii echipe de la "Presa Bună", La mulţi ani! şi luminoase izbânzi în frumoasa activitate de editori ai Cuvântului. Apreciez faptul că, în ce priveşte broşura "De la răsărit până la apus", aţi încredinţat meditaţiile unor tineri preoţi români, cu har şi talent, cum este cel din această lună (ianuarie). Vă felicit pentru nivelul ridicat, pe care l-aţi impus stilisticii epice şi corectitudinii gramaticale, la care sunt scrise meditaţiile. În plus, mi se pare inspirată şi necesară această "preluare de ştafetă" de la comentatorii consacraţi, de până acum, ai rubricii. (Vă sugerez, totuşi, să nu renunţaţi definitiv la aceştia - măcar la "zile mari"). În viitor, poate, vor apărea şi comentatori laici valoroşi. Ar fi dovada că revista şi-a atins o ţintă importantă, aceea de a stârni şi încuraja căutările individuale ale cititorului, în plan mistic, odată cu înţelegerea profundă a mesajului evanghelic. Doamne, ajută!".

Vă mulţumim pentru urări şi pentru cuvintele pe care le-aţi scris. Sugestiile dv. ne sunt de folos. Trebuie să-i găsim pe acei laici care ar putea să scrie. Îi căutăm. Dacă ne veţi propune câteva nume vom fi bucuroşi să luăm legătura cu ei, mai ales pentru meditaţiile din 2014. Am notat mesajul dv. şi în această revistă cu speranţa că cei care ar putea şi ar dori să scrie ne vor contacta.

- M.D. (Bacău). "Am o fiică pe care o cheamă Tatiana. În calendar, anii trecuţi la 12 ianuarie era sfânta Tatiana. Anul acesta nu mai este şi nu înţeleg de ce. Vă rog să mă lămuriţi cum Tatiana era sfântă şi acum nu mai este?".

Vă mulţumim că ne-aţi scris. Într-adevăr, în calendarul de perete din anul acesta au intervenit modificări. Credem că deja părintele paroh a explicat în biserică cum stau lucrurile, deoarece acestea au fost discutate în şedinţele decanale după ce mai înainte s-au analizat în Consiliul Prezbiteral (25 aprilie 2012). Atunci s-a pus în discuţie obligativitatea adaptării calendarului după normele Congregaţiei pentru Cultul Divin. Cartea care îi conţine pe toţi sfinţii şi fericiţii prezenţi astăzi în cultul Bisericii se numeşte "Martirologiul roman" (în total ediţia din 2001 are 6.538 de nume: 15-18 în fiecare zi). Explicaţii la această carte au fost publicate în revista din iunie 2012. Calendarele diecezelor trebuie să-şi extragă sfinţii de aici. Calendarul nostru nu era în sintonie cu această carte. În decursul anilor, în dorinţa ca fiecare să aibă un patron, s-au introdus noi nume, fără a verifica dacă sunt sau nu în "Martirologiu". S-au multiplicat astfel erorile (dubluri de nume, sfinţi sărbătoriţi la alte date, sfinţi cu date istorice insuficiente). Calendarul de perete din anul 2013 a fost corectat după "Martirologiu" care, în afară de faptul că nu a introdus numele acelor sfinţi, martiri sau fericiţi despre care nu sunt date istorice suficiente, a revizuit şi completat numele sfinţilor conform ultimelor cercetări în domeniu. Este clar: într-un calendar de perete nu pot să încapă toţi sfinţii din "Martirologiu". A trebuit să fie făcută şi o selecţie în funcţie de numele cele mai cunoscute sau mai apropiate de zona noastră. Erorile (omisiuni ale unor nume cunoscute care sunt în "Martirologiu" sau nume scrise greşit), fiind semnalate, se vor corecta în ediţiile viitoare. Dacă numele unui sfânt nu apare în cartea liturgică numită "Martirologiu", aceasta nu înseamnă că el nu există, ci doar că nu sunt suficiente informaţii ca sa poată fi înscris şi propus pentru cultul public. Numele celor care nu apar în "Martirologiu", alături de cei care apar se pot găsi în "Vieţile sfinţilor", în "Acta sanctorum" sau pe diferite site-uri cum ar fi www.santiebeati.it. Cu privire la sfânta Tatiana, ea nu apare în "Martirologiu". Nu sunt suficiente informaţii istorice despre viaţa ei. Ea este notată în materialele pomenite mai sus ca fiind o tânără martirizată la Roma, dată ca hrană la fiare în anul 230. Fără îndoială, dv. puteţi s-o sărbătoriţi în continuare la 12 ianuarie şi în acea zi să-i sugeraţi fiicei dv. să se roage mai mult, să se spovedească şi să se împărtăşească.

- Pr. Anton Bişoc (Voievodeasa). "Înainte de război a apărut la Bucureşti o broşură cu titlul: "Istoria unei convertiri, Anastasia prinţesă de Georgia". Cartea a fost retipărită de pr. Ciuraru la Buzău. Ar fi ceva ideal ca, acum în Anul Credinţei, să o tipăriţi la "Presa Bună". Este ceva foarte mişcător şi educativ".

Vă mulţumim pentru sugestie. Dacă o vom găsi vom încerca s-o tipărim. Deocamdată nu am dat de carte.

- A.B. (Bucureşti). "M-am tot uitat la discuţiile generate de incinerarea regizorului Sergiu Nicolaescu. Am înţeles cum stau lucrurile în Biserica Ortodoxă şi cine nu respectă regulile nu are parte de slujbă. Aş dori să ştiu şi care este practica acceptată din Biserica Catolică. Sunt abonat la revista "Lumina creştinului" şi vă mulţumesc pentru răspunsul pe care îl voi primi".

Regula de bază şi în Biserica Catolică este înhumarea ca respect faţă de trup. În catehism este notat ca o faptă de binefacere de a înmormânta pe cei morţi. Biserica Catolică acceptă (iulie 1963) şi incinerarea atunci când este bine motivată, ca de exemplu de lipsa locurilor în cimitir sau de costurile foarte mari (de exemplu, cineva moare în străinătate şi este peste posibilităţile familiei de a-l aduce acasă). În acest caz asistenţa religioasă este acordată. În cazul în care incinerarea este motivată de alte concepţii străine de creştinism, cum ar fi reîncarnarea sau incinerarea urmată de aruncarea cenuşii în mare, în lacuri sau în păduri pentru a se contopi cu natura, serviciul religios este refuzat. Refuzul funeraliilor se verifică şi atunci când urna cu cenuşă este păstrată în alte locuri decât cele dedicate acestui scop. Codul de drept canonic (can. 1176 ? 3.) spune clar: "Biserica recomandă stăruitor ca să se păstreze piosul obicei de a se înhuma trupurile celor morţi; totuşi, nu interzice incinerarea, afară de cazul când aceasta a fost aleasă din motive contrare învăţăturii creştine". Aceeaşi idee este şi în Catehismul Bisericii Catolice. Pe de altă parte, trebuie spus, aşa cum aţi subliniat şi dv., că orice credincios, dacă se declară membru al unei Biserici, trebuie să respecte regulile acelei Biserici. În momentul când nu o face înseamnă că acceptă şi consecinţele propriilor alegeri.

N.B. Aşteptăm scrisorile şi mesajele dv. pe adresa redacţiei (Bd. Ştefan cel Mare, 26, 700064-Iaşi) sau prin e-mail: [email protected]. Prin bunăvoinţa pr. Alois Bulai, profesor de Biblie la Institutul Teologic, intenţionăm să răspundem pe o coloană sau două şi la întrebări legate de Sfânta Scriptură. Aşteptăm şi asemenea întrebări.