Născut la 24 iulie 1872 la Pildeşti, judeţul Roman, a urmat cursurile Seminarului "Sfântul Iosif" din Iaşi (1887-1894), fiind sfinţit preot la 11 octombrie 1895 la Iaşi. Petru Pal a fost primul preot indigen format la Seminarul din Iaşi.
În perioada 1894-1898 a fost numit de ep. Dominic Jaquet profesor la Colegiul "Cipariu" din Iaşi, iar în perioada 1898-1900 a urmat la Roma studii de specializare la Colegiul "Germanicum-Hungaricum", obţinând titlul de doctor în filozofie la Academia "Sfântul Toma de Aquino" şi doctor în teologie la Universitatea "Apollinare".
Reîntors în ţară a funcţionat ca profesor la Colegiul "Cipariu" şi spiritual la Institutul de Fete "Notre Dame de Sion" din Iaşi. În perioada 1902-1903 a urmat cursuri de specializare la Universitatea Fribourg (Elveţia), obţinând titlul de doctor în litere şi filozofie, echivalat în anul 1906 de Universitatea Bucureşti.
În perioada august 1903 - septembrie 1905 a fost paroh de Răchiteni. La 14 martie 1904 a fost numit episcop de Iaşi, dar la 30 august acelaşi an, Sfântul Scaun a revocat numirea, apreciind-o drept inoportună.
Relaţia deficitară cu autoritatea bisericească l-a făcut să se retragă de la conducerea Parohiei Răchiteni activând pentru scurt timp ca vicar în Parohia Bârgăuani şi stabilindu-se în anul 1906 în Parohia Săbăoani, fără a deţine atribuţii pastorale.
Începând cu anul 1907 a activat în şcoli statale ca profesor de italiană la Bârlad (1907) şi de limba germană la Craiova (1907), Constanţa (1908-1909) şi Iaşi (1910-1937), la Şcoala Superioară de Comerţ, de unde s-a pensionat. În perioada iunie 1936 - octombrie 1937 a fost paroh extrabugetar de Fălticeni, iar în perioada noiembrie 1937 - sfârşitul anului 1941, paroh de Valea Seacă.
După moartea Mons. Anton Gabor a condus revista Lumina creştinului (martie 1936 - noiembrie 1937), fiind desemnat de ep. Mihai Robu să reprezinte Biserica Romano-Catolică din România la Expoziţia Mondială a Presei Catolice de la Vatican, din 12 mai 1936.
În numărul 3/1936 al revistei Lumina creştinului, noul redactor, pr. dr. Petru Pal, publica un apel adresat cititorilor, scriind, printre altele: "Apreciind foloasele revistei pentru luminarea populaţiunii noastre catolice române, am hotărât în înţelegere cu forul nostru superior să nu părăsim opera începută, să luăm locul de sacrificii al răposatului şi cu puteri unite s-o continuăm". În acelaşi număr al revistei, noul redactor publică şi o biografie a Mons. Anton Gabor.
În anul 1936, pr. Petru Pal a publicat în paginile revistei un număr de 12 articole, iar în anul 1937 doar şapte scurte articole. Astfel, în anul 1936 a publicat: "Gânduri de Paşti", "Semne îmbucurătoare", "Luna iunie: inima lui Isus"; "Expoziţia Mondială din Vatican a Presei Catolice"; "Inaugurarea Expoziţiunii Vaticane a presei catolice mondiale"; "50 de ani de la înfiinţarea Seminarului Diecezan din Iaşi"; "Sosirea noului nunţiu papal"; ""Presa Bună" după zece ani de muncă"; "Generozitate şi sacrificiu"; "Noul episcop unit de Lugoj"; iar în anul 1937: "Ce ne va aduce Anul Nou 1937"; "Aniversarea încoronării Părintelui papa Pius XI"; "Aniversarea morţii Mons. A. Gabor"; "O raită prin Expoziţia presei mondiale din Vatican"; "Închiderea Expoziţiunii Vaticane"; "Collegio Pio Romeno"; "? Monseniorele Carol Rist".
Vârsta, sănătatea şubredă şi, mai ales, cele trei decenii de absenţă din peisajul publicistic l-au determinat pe pr. Petru Pal să se retragă de la conducerea revistei Lumina creştinului şi a Institutului "Presa Bună", stabilindu-se la Valea Seacă. Va reveni la Iaşi, în anul 1941, fiind găzduit la Seminarul "Sfântul Iosif", pentru îngrijirea sănătăţii, unde a şi trecut la cele veşnice la 31 ianuarie 1943.
A fost înmormântat în cimitirul "Eternitatea", rămăşiţele sale pământeşti fiind ulterior reînhumate în cimitirul din satul natal, Pildeşti, la 5 aprilie 1994.
