Ne propunem în acest an jubiliar (o sută de ani de existenţă a revistei Lumina creştinului), în mai multe numere, să reluăm istoricul revistei şi să-l completăm. În acest număr câte ceva despre începuturi.

În Dieceza de Iaşi, problema presei s-a pus la începutul secolului al XX-lea în contextul în care în întreaga lume catolică se vorbea de găsirea de alternative la acea presă care nu promova principiile creştine.

În anul 1903 apare la Bacău "Calendarul catolic", viitorul "Almanah "Presa Bună"". Se dorea însă şi o revistă. Pr. Iosif Malinovski (1857-1916), care publicase mai multe cărţi, la 16 decembrie 1908, fiind preşedintele unui comitet de înfiinţare a "Foii catolice", lansează un apel pentru publicarea unei reviste. Motivaţia stătea în contracararea presei care iese din făgaşul îndrumării spre bine şi în posibilitatea pentru catolici de a fi apăraţi împotriva calomniilor. Din apel aflăm că de mult timp se discutase despre apariţia unei publicaţii catolice: o foaie săptămânală sau un cotidian în română sau în franceză. Câţiva preoţi şi laici s-au întrunit de mai multe ori, au discutat şi au decis ca mai înainte de publicarea revistei să vadă dacă apariţia acesteia se bucură de interes în rândul preoţilor şi credincioşilor. După ce au obţinut binecuvântarea de la ep. Nicolae Iosif Camilli s-a format comitetul care a trimis apelul.

Programul publicaţiei este redat în continuarea apelului: "S-a hotărât ca această publicaţiune să se facă în limba română, şi avem intenţia a o intitula Foaia catolică, care va apărea de două ori pe lună cu preţul abonamentului de cel mult 5 lei anual. Ea va arăta activitatea catolică în societate la toate naţiunile de pe pământ; se va ocupa de chestiuni sociale şi bisericeşti; va apăra cauza catolică, când va fi atacată; va aduce ştiri din lumea catolică; ştiinţa şi beletristica nu vor fi uitate; politica va fi exclusă cu desăvârşire, precum şi chestiunile personale".

Apelul a fost tipărit şi trimis de la Iaşi, împreună cu un chestionar cu şapte întrebări, mai multor preoţi şi laici din Arhidieceza de Bucureşti şi din Dieceza de Iaşi. Interesante sunt şi întrebările la care persoanele trebuiau să răspundă: "1. Veţi binevoi a susţine publicaţiunea prin abonament? 2. Ne veţi putea procura şi alte abonamente? 3. Cam câte? 4. Putem nădăjdui de la D. Voastră vreo ofertă pentru înfiinţarea publicaţiunii? 5. Putem conta pe sprijinul Domniei Voastre moral, colaborând împreună cu noi la Foaia catolică? 6. Cam cu câte articole pe lună sau pe an? 7. În ce materie?" Răspunsurile trebuiau trimise la pr. Gheorghe Anton, secretarul comitetului.

La apel au răspuns 293 de persoane. Conform documentelor din Arhiva Arhiepiscopiei de Bucureşti (puse la dispoziţie de Dănuţ Doboş şi Tudor Rădulescu), printre persoanele care s-au arătat interesate de revistă a fost arhiepiscopul Raymund Netzhammer. Acesta i-a trimis anticipat părintelui Malinovski, în decembrie 1908, suma de 100 de lei din care se puteau face 20 de abonamente.

Numărul persoanelor care au răspuns era prea mic pentru a tipări publicaţia. La începutul anului 1909, pr. Malinovski devine tot mai neîncrezător în posibilitatea apariţiei publicaţiei, iar la 2 aprilie acelaşi an îi restituie arhiepiscopului Netzhammer banii. Se aşteptau vremuri mai bune. Între timp, apărea în fiecare an "Calendarul catolic".

În anii următori, arhiepiscopul R. Netzhammer a fondat la Bucureşti trei reviste catolice, printre care şi "Revista catolică" (în 1912). Încurajat de ceea ce se petrecea la Bucureşti, pr. Malinovski a reluat proiectul publicării unei reviste la Iaşi. La 16/29 decembrie 1911 îi scrie arhiepiscopului de Bucureşti că titlul revistei ar putea fi "Vocea catolică", "Ecoul catolic" sau chiar "Foaia catolică" şi că aceasta ar putea apărea la 1/14 ianuarie 1912.

"În anul 1912 - scrie pr. Anton Gabor în necrologul pe care îl face părintelui Malinovski - a început iarăş să se agite chestia publicării unei foi catolice săptămânale sau bilunare, dar nu s-a ajuns la nici un rezultat".