Sfântul Părinte a recunoscut oficial, la 31 octombrie, martiriul slujitorului lui Dumnezeu "Anton Durcovici, episcop de Iaşi (România), născut la Bad Deutsch-Altenburg (Austria), la 17 mai 1888, ucis din ură faţă de credinţă în închisoarea din Sighetu Marmaţiei, la 10 decembrie 1951". Astfel, episcopul Anton Durcovici va fi ridicat curând la cinstea altarelor şi înscris în rândul fericiţilor şi sfinţilor Bisericii Catolice.

După ce, la 30 octombrie, a participat la audienţa generală acordată de Sfântul Părinte la Vatican, având apoi o întâlnire cu cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, la reîntoarcerea la Iaşi, joi, 31 octombrie, PS Petru Gherghel a declarat: "Suntem fericiţi că, între sărbătoarea Fericitului Ieremia şi solemnitatea Tuturor Sfinţilor, Sfântul Părinte Francisc a decis să fie înscris în calendarul Bisericii şi episcopul nostru Anton Durcovici, drept martir şi mărturisitor al Bisericii noastre locale. Se împlineşte astfel o dorinţă fierbinte de a-l admira şi urma pe păstorul Bisericii noastre locale pe drumul sfinţeniei. Le mulţumim tuturor celor care au susţinut cauza de beatificare a episcopului nostru, prin dorinţa şi rugăciunea lor. Dumnezeu să fie binecuvântat în sfinţii săi, iar Maica Sfântă, regina martirilor, să privească mereu spre poporul nostru!"

La 5 noiembrie, PS Petru Gherghel a semnat o scrisoare pastorală prin care declară anul pastoral 2013-2014 un an dedicat cunoaşterii vieţii şi mesajului episcopului martir şi-i cheamă pe toţi la pregătirea momentului beatificării ep. Durcovici, care va avea loc la Iaşi.

Procesul de canonizare a ep. Anton Durcovici a început cu faza diecezană, la 25 martie 1997, continuând, la 8 februarie 2010, cu faza romană. La 28 februarie 2013, la Vatican, s-a dat votul afirmativ argumentării teologice a martiriului episcopului Durcovici. La 15 octombrie 2013, la Vatican, membrii Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, în unanimitate, au exprimat părerea pozitivă asupra martiriului şi virtuţilor ep. Anton Durcovici.

Episcopul Anton Durcovici va fi cel de-al cincilea român care va fi declarat fericit de către Biserica Catolică. Primul fericit este Ieremia Valahul (1983), călugăr franciscan capucin din Moldova, mort în anul 1625, la Napoli (Italia). Următorii trei fericiţi sunt martiri din perioada prigoanei comuniste: Costantin Ignaţiu Bogdanffy (2010), episcop auxiliar de Satu Mare şi Oradea, mort în anul 1949, în închisoarea din Aiud; Ioan Scheffler (2011), episcop de Satu Mare, mort în anul 1952, în închisoarea din Jilava, şi Monseniorul Vladimir Ghika (31 august 2013), preot diecezan, mort în anul 1954, în închisoarea din Jilava.

* * *

Din scrisoarea PS Petru Gherghel

a. Declarăm anul pastoral 2013-2014 an dedicat cunoaşterii, promovării şi popularizării mesajului episcopului Anton, care îl îndreaptă spre noi prin exemplul său, prin învăţătura şi prin sacrificiul său, prinos de iubire faţă de Dumnezeu, faţă de Biserică şi faţă de poporul încredinţat spre păstorire; impresionează încrederea lui în providenţă potrivit cu deviza sa de episcop de Iaşi: "Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul" (Ps 144,15) şi cuvintele de încurajare pe care a ţinut să le îndrepte din întunericul închisorii spre creştini şi spre cei în suferinţă: "Purtaţi cu curaj crucea, pentru că vor veni zile fericite şi pentru acest popor atât de încercat şi suferind" (...).

b. De asemenea, îndreptăm spre toţi fiii şi fiicele Bisericii noastre invitaţia de a semnala la centrul episcopiei noastre eventualele haruri primite, diverse amintiri, scrisori, obiecte ce au aparţinut episcopului Anton pentru a le aduna şi folosi la organizarea unei expoziţii cu ocazia celebrării şi proclamării sale ca fericit.

c. Insistăm pe lângă toate instituţiile, asociaţiile şi celelalte structuri bisericeşti pentru a adapta programul pastoral cu cel pe care noi îl vom prescrie pentru această perioadă, având mereu în centru devoţiunea către taina sfintei Euharistii, către Inima lui Isus şi Inima Neprihănită a Mariei.

d. Cerem persoanelor care au talent la muzică sau poezie să trimită din timp lucrările lor la sediul episcopiei noastre (...).