Sfântul apostol Paul este cu adevărat exponentul învăţăturii creştine despre calităţile trupului înviat. În 1Cor 15,42 ş.u., el se exprimă în aceşti termeni: "Se seamănă un trup firesc şi învie un trup spiritual..., putrezirea nu va moşteni neputrezirea..., toţi vom fi schimbaţi...". Altfel spus, avem de-a face cu spiritualizarea materiei, dar nu în sensul pe care i-l dă acestei expresii filozofia greacă, ci mai curând în semnificaţia ei biblică, aceea de transformare a materiei prin lucrarea Duhului Sfânt sau prin puterea dumnezeiască. Astfel, trupul nostru muritor devine locuinţă, dar şi instrument al Duhului Sfânt. Şi asta deoarece Domnul Isus Cristos "va schimba trupul umilinţei noastre, făcându-l asemănător cu trupul gloriei sale, prin puterea cu care este în stare să-şi supună toate" (Fil 3,21).
Extinzând lucrurile, acelaşi apostol, în Rom 8,19-22, susţine că întreaga creaţie este părtaşă la destinul omului. Prin om şi împreună cu omul, ea este îmbrăcată cu energia transformatoare a lui Cristos şi a Duhului său. Tocmai această putere a Duhului lui Cristos este aceea care acţionează în om şi în cosmos, până la a face să ia naştere cerurile noi şi pământul nou.
Până atunci însă "întreaga creaţie suspină şi suferă durerile naşterii" despre care este vorba în context. Căci tânjeşte după împlinire. Ba chiar şi Duhul Sfânt suspină în noi.
