- Mihai B. (Galaţi). "Am tot urmărit data Paştelui la catolici şi la ortodocşi. Doi ani la rând am avut Paştele împreună. Anul acesta este o distanţă foarte mare între cele două sărbători: 31 martie şi 5 mai. De ce este aşa? Când o să mai fie Paştele împreună?"

În principiu, regula de stabilire a datei Paştelui este aceeaşi în ambele Biserici. Această regulă a fost decisă de Conciliul de la Niceea în anul 325: Paştele este în prima duminică cu lună plină după echinocţiul de primăvară. Diferenţa apare din folosirea a două calendare: Biserica Catolică foloseşte calendarul gregorian, Biserica Ortodoxă foloseşte calendarul iulian care actualmente este cu 13 zile în urmă. Din folosirea celor două calendare rezultă diferenţe între sărbători de cinci săptămâni, cum este anul acesta (2013) sau în anii: 2016, 2024, 2027, 2032 şi 2035. Vor fi diferenţe de patru săptămâni în anul 2021. Paştele va mai fi împreună în anii: 2014, 2017, 2025, 2028, 2031, 2034. În ceilalţi ani, până în 2035 diferenţa va fi de o săptămână. Pentru a urmări mai uşor redăm în cele ce urmează data Paştelui la catolici şi la ortodocşi până în anul 2031: 2013: 31 martie / 5 mai, 2014: 20 aprilie, 2015: 5 aprilie / 12 aprilie, 2016: 27 martie / 1 mai, 2017: 16 aprilie, 2018: 1 aprilie / 8 aprilie, 2019: 21 aprilie / 28 aprilie, 2020: 12 aprilie / 19 aprilie, 2021: 4 aprilie / 2 mai, 2022: 17 aprilie / 24 aprilie, 2023: 9 aprilie / 16 aprilie, 2024: 31 martie / 5 mai, 2025: 20 aprilie, 2026: 5 aprilie / 12 aprilie, 2027: 28 martie / 2 mai, 2028: 16 aprilie, 2029: 1 aprilie / 8 aprilie, 2030: 21 aprilie / 28 aprilie, 2031: 13 aprilie, 2032: 28 martie / 2 mai, 2033: 17 aprilie / 24 aprilie, 2034: 9 aprilie, 2035: 25 martie / 29 aprilie.

- I.B. (Bacău). "Consultând calendarul, am văzut că sărbătoarea Bunei-Vestiri este la 8 aprilie. Nu înţeleg de ce s-a mutat de la 25 martie. În acest caz nu mai rămân nouă luni până la Naşterea Domnului".

Ne folosim de un răspuns pe care l-am dat şi cu altă ocazie. Anul acesta 25 martie a căzut în Săptămâna Sfântă. Celebrarea cu solemnitate a Bunei-Vestiri nu se încadra în atmosfera pe care o cerea Săptămâna Sfântă. Apoi urma Paştele (31 martie) şi Săptămâna Luminată (octava Paştelui), zile extrem de importante (cele mai importante din an) în care s-a celebrat Cristos cel Viu. Prima zi în care se poate celebra cu solemnitate Buna-Vestire este prin urmare 8 aprilie. În acest sens, în Biserica Catolică există norme clare stabilite de Sfântul Scaun, precum "Norme universale privind anul liturgic şi calendarul". Ele, împreună cu tabelul zilelor liturgice şi cu calendarul roman general, sunt publicate în cartea din care celebrează preotul (Liturghier), în cartea din care se roagă preotul (Breviar) precum şi în "Agenda liturgică 2013". La nr. 60, regula spune clar: "Dacă în aceeaşi zi cad mai multe celebrări, se face aceea care are un rang superior în tabelul zilelor liturgice. Totuşi, o solemnitate peste care se suprapune o zi liturgică ce se bucură de precedenţă se va transfera în proxima zi în care nu cade nici una dintre celebrările (importante)". Evident, în cazul în care se mută o sărbătoare cum este Buna-Vestire, nu mai iese timpul de nouă luni până la Naşterea Domnului. Însă trebuie să observaţi că timpul liturgic nu este acelaşi cu timpul real. Timpul liturgic promovează celebrarea, în cazul Bunei-Vestiri, celebrarea cu solemnitate. Gândiţi-vă, de exemplu, că între Naşterea Domnului şi Botezul Domnului e un spaţiu de 30 de ani pe care Biserica îl celebrează concentrat în câteva săptămâni. Sau cei trei ani de viaţă publică a lui Isus, Biserica îi celebrează în duminicile de peste an, care adunate înseamnă puţin peste jumătate de an. Apreciind faptul că urmăriţi şi calendarul catolic, sperăm că explicaţiile de mai sus au adus puţină lumină.

- M.D. (e-mail). "Îmi doresc să citesc o biografie a episcopului martir Ioan Suciu. E vreun titlu de acest fel la Librăria "Presa Bună"? Despre sfârşitul său martiric am aflat citind cartea "Lanţuri şi teroare" de PS Ioan Ploscariu. Cartea m-a impresionat până la lacrimi! Există vreo carte dedicată istoriei ordinelor monahale apusene? Dacă da, vă rog să mă înştiinţaţi de unde să o iau".

În acest moment la Librărie se poate găsi cartea: "Episcopul Ioan Suciu", de Adrian Podar, Ed. "Galaxia Gutemberg", 2012, 52 de pag. De asemenea, pe internet puteţi găsi şi un film documentar despre ep. Ioan Suciu, în "Memorialul durerii" făcut de Lucia Hossu Longin. Din păcate, nu ştim nici o carte în limba română care să se ocupe pe larg de toate congregaţiile. Sunt cărţi la Librăria "Presa Bună" despre franciscani, despre iezuiţi sau despre alte ordine, dar separat. Pentru fiecare ordin călugăresc sunt date pe internet în limbile de circulaţie. Pe scurt găsiţi date şi în "Micul dicţionar creştin catolic" care se poate consulta şi pe internet. Dacă vom întâlni o carte cu toate ordinele vă vom scrie.

- A.F. (e-mail) "Eu nu consider că am aparţinut de vreo Biserică până acum, cu toate că am fost botezat când nici nu eram conştient de această lume materială, nu am fost practicant şi simt o atracţie pentru romano-catolicism în special pentru iezuiţi. Şi vreau să mă fac călugăr pentru că nu mă mai atrage nimic, nici femei, nici bogăţii, pentru mine totul de pe lumea aceasta este deşertăciune. Menţionez că am 34 de ani şi sunt inginer".

Cea mai importantă problemă în viaţa unui om este căutarea şi găsirea lui Cristos, care ni se prezintă ca adevăr, cale şi viaţă. Pentru ca o persoană să devină catolică trebuie să aibă o motivaţie clară, să înceapă să frecventeze Biserica pentru a cunoaşte învăţătura acesteia şi a vedea în ce măsură poate să corespundă cu viaţa la ceea ce ea cere. În Biserică, în special la Liturghie, veţi intra în contact cu textele din Sfânta Scriptură care vorbesc de persoana cea mai importantă din viaţa unui om: Isus Cristos. În acest sens este utilă şi citirea Catehismului. Vă recomandăm să luaţi legătura cu preotul cel mai apropiat de dv. Acesta vă va călăuzi paşii. În cele din urmă veţi începe catehizarea şi, dacă dorinţa dv. va rămâne statornică, veţi putea face pasul final. După cum observaţi, a deveni membrul unei Biserici nu se poate face de azi pe mâine. Necesită timp pentru a face pasul în cunoştinţă de cauză şi bine motivat. Fiind rezolvată prima problemă se va putea trece la a doua. A intra într-o mănăstire înseamnă vocaţie, aplecare spre aşa ceva. Aceasta presupune dialog cu Dumnezeu (rugăciune) pentru a înţelege ce vrea el de la noi, o experienţă într-o mănăstire pentru a observa dacă ni se potriveşte, precum şi decizia unui superior care ne poate spune, după un timp, dacă mănăstirea este pentru noi sau nu. Cam asta e pe scurt. Dacă veţi mai avea întrebări nu ezitaţi să ne scrieţi. Vă dorim har şi binecuvântare de la Domnul!