Gânduri la centenar
Totul a plecat de la o întâmplare. Un tată, ca să fie sigur că-şi educă bine copiii, pentru a nu fi obraznici cu el, atunci când el nu va mai avea forţa să coordoneze lucrurile, i-a urcat în podul casei şi le-a dat o "lecţie violentă de viaţă", care nu te putea lăsa indiferent, ba mai mult, care ar fi indignat pe oricine.
Indignat la rândul meu, am scris primul articol dedicat familiei, pentru pagina familiei, din revista Lumina creştinului. Se numea "Nu violenţei împotriva copiilor". Era în anul 1999. A urmat apoi plecarea la studii a părintelui Cristinel Fodor (în anul 2000) care se ocupa de pagina familiei. Că tot eram eu "indignat", mi-a propus să continui eu această pagină, pe care, cu mici întreruperi, am onorat-o cu bucurie până astăzi.
Pagina familiei sau pagina 14, aşa cum o cunosc cei mai mulţi, o pagină care, dincolo de demersul jurnalistic, de stilul alcătuirii unui articol, pe undeva, a ieşit mai mereu din "tipar". De ce? Pentru că familia nu poate fi pusă în "tipar". Familia, aşa cum spunea cineva, nu este o problemă, ci are probleme, iar problemele ei sunt diverse, aşa cum omul în sine nu este o problemă, ci are probleme.
Ce am făcut eu în toţi aceşti ani legat de această pagină? Nu am făcut altceva decât să observ familia la ea "acasă", în mediul ei, acolo unde "experimentează" de toate; de la iubirea cea mai profundă care înseamnă dăruirea totală de sine în actul conjugal, până la respingerea totală de sine, care înseamnă "Te urăsc!".
Vorbim de o pagină care a crescut din "ecouri". Cu fiecare lună, cu fiecare cititor, cu fiecare admirator, pagina familiei a căpătat personalitatea ei, ajungând, dacă mi-e permisă modestia, să fie "prima pagină" citită din Lumina creştinului, ceea ce m-a determinat să reculeg ceea ce publicasem şi să pun într-o singură carte, pe care am intitulat-o sugestiv: "Împreună şi la bine, şi la greu. Mărturii ale familiilor pentru familii".
Şi dacă e să ţin cont de sfatul familiilor, a celor care sunt direct interesaţi să găsească această pagină printre celelalte pagini ale revistei, nu ar trebui schimbat nimic, decât s-o găsească şi atât!
Mi s-a întâmplat deseori să fiu întrebat cum procur aceste experienţe, de unde le culeg, cine mi le pune le dispoziţie şi dacă chiar sunt adevărate. Le pot spune tuturor că "sunt adevărate"! Sunt culese de la multele mele întâlniri cu familia, din experienţa familiei mele de acasă, a trăirilor tatălui, mamei, fraţilor şi surorilor mele, dar mai ales, sunt culese din "faţa bisericii", după sfânta Liturghie. Nu odată mi s-a întâmplat să aud cuvinte de genul: "Sau nu mai spun, că apoi o să apar în Lumina creştinului!"
Cu ocazia celor o sută de ani de la apariţia revistei, ce pot să spun decât că mulţumesc bunului Dumnezeu care a luminat minţile celor care au pus bazele acestei reviste, că luminează minţile celor care au coordonat-o de-a lungul anilor şi o coordonează şi astăzi, şi mai ales, că îmi dă sau îmi dau şansa şi bucuria ca, prin intermediul paginilor ei, să pot spune familiei, cea mai veche instituţie de pe pământ: "Se poate!" Mulţumesc tuturor!
