Un aspect biografic mai puţin abordat de cercetători a fost contribuţia episcopului Anton Durcovici la dezvoltarea, prin presă, a cultului Madonei de Lourdes. Atracţia particulară a ep. Anton Durcovici pentru sfânta Fecioară Maria îşi află rădăcinile în anii petrecuţi la Roma, acolo unde a fost influenţat în mod covârşitor de profesorul său, cardinalul Lepicier, cel pe care elita clerului din România (ep. Iuliu Hossu, arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar, ep. Alexandru Nicolescu, canonic Stanislav Traian Jovanelli) îl revendica drept mentorul său spiritual.
Cardinalul Lepicier a consacrat opt volume sfintei Fecioare Maria, deviza sa fiind: "După Dumnezeu, toate le datorăm Maicii Domnului".
În anul 1921, pr. Anton Durcovici a preluat conducerea Congregaţiei Mariane a bărbaţilor din Bucureşti, funcţie pe care a deţinut-o până în anul 1947, călăuzindu-şi colaboratorii spre devoţiunea totală în jurul sfintei Fecioare Maria. Printre cei mai activi se numărau Emil şi Iosif Frollo, al căror tată, Gian Luigi Frollo, organizase, în anul 1885, primul pelerinaj naţional românesc la Lourdes.
Colaborarea pr. Anton Durcovici cu familia Frollo a contribuit în mod direct la punerea în practică a ideii dezvoltării, prin presă, a cultului Madonei de Lourdes în Arhidieceza de Bucureşti. Astfel, la 16 aprilie 1934, canonicul Anton Durcovici şi prof. I. Frollo au fondat ziarul "Farul nou", al cărui protector spiritual a fost aflat în persoana sfintei Bernadeta Soubirous, alegere explicată prin faptul că "între ea şi ziarul "Farul nou" este comun tocmai punctul esenţial (...) de a aduce mărturie adevărului..."
Anual, în luna aprilie, ziarul "Farul nou" publica articole dedicate sfintei Bernadeta Soubirous, apariţiilor sfintei Fecioare la Lourdes, minunilor întâmplate aici, pelerinajelor naţionale efectuate la Lourdes şi altele.
Din păcate, nu se cunoaşte cu exactitate dacă pr. A. Durcovici a efectuat vreodată un pelerinaj la Lourdes. Probabil că nu, ştiut fiind faptul că rectorul A. Durcovici obişnuia să-şi dedice tot timpul pregătirii şi educaţiei seminariştilor, inclusiv pe durata vacanţelor şcolare.
La o dată, neprecizată însă, ep. A. Durcovici i-a mărturisit canonicului Stanislav Traian Jovanelli faptul că făcuse promisiunea ("votul") preasfintei Fecioare Maria de a efectua un pelerinaj special la Lourdes. Acest lucru trebuia să se întâmple în anul 1958, cu ocazia festivităţilor prilejuite de centenarul apariţiilor de la Lourdes.
În aprilie 1948, ep. A. Durcovici a preluat conducerea Episcopiei de Iaşi, la 26 iunie 1949 a fost arestat, iar moartea sa survenită la 10 decembrie 1951 avea să pună capăt visului său de a efectua pelerinajul la Lourdes.
În anul 1958, canonicul Stanislav Traian Jovanelli readucea în memoria colectivă această dorinţă a ep. A. Durcovici, solicitând autorităţilor comuniste aprobarea de a efectua, în numele unui grup de trei persoane, un pelerinaj la Lourdes.
Dorinţa arzătoare a canonicului Jovanelli de a efectua acest pelerinaj era motivată de intenţia de a implora harul însănătoşirii sale, cât mai ales "pentru a împlini votul făcut de Mons. dr. Anton Durcovici de a merge în pelerinaj la Lourdes în anul 1958".
Reamintim faptul că la 22 august 1948, ep. A. Durcovici a rostit rugăciunea de consfinţire a Diecezei de Iaşi către inima neprihănită a Mariei. Totodată, aflat în penitenciarul Sighet, în septembrie 1951, episcopul mărturisea visul său de a declara biserica din Săbăoani "loc de pelerinaj diecezan" în cinstea inimii neprihănite a sfintei Fecioare, ce urma să aibă loc la 22 august.
