Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic (INTC) a fost un eveniment care, încă o dată, a confirmat că tinerii răspund cu generozitate la propunerile consistente şi semnificative pe care le face Biserica. În al doilea rând, tinerii au demonstrat că ştiu să îmbine credinţa cu dinamica vieţii lor, timpul de rugăciune cu momentele culturale şi de sărbătoare, cunoaşterea mai aprofundată a lui Cristos cu deschiderea faţă de semenii lor. În al treilea rând, întâlnirea a arătat că Biserica se poate baza pe forţa mărturiei tinerilor care, cu entuziasmul lor, manifestă că prietenia cu Cristos nu răpeşte nimic din frumuseţea şi bucuria tinereţii.
În urma unui astfel de eveniment, cu uşurinţă ne oprim asupra aspectelor care au fost mai vizibile, asupra efectului care a creat un anumit moment sau asupra entuziasmului manifestat în diferite moduri. Toate acestea fac parte dintr-o astfel de întâlnire, dar există semnificaţii care sunt mult mai profunde şi care nu se pot opri doar la desfăşurarea efectivă a evenimentului, ci trebuie să angajeze şi mai mult pe cei care în Biserică au misiunea de a educa tinerele generaţii. Este important să desluşim pe îndelete mesajul pe care îl transmit tinerii spre cei care au datoria de a alimenta credinţa, speranţa şi iubirea din viaţa lor.
În acest sens, INTC ne învaţă că tinerii au nevoie să li se facă propuneri consistente şi motivate. Nu este suficient ca unui tânăr să îi propui să participe la INTC, dacă nu i se explică cum poate trăi intens această întâlnire şi ce beneficii poate avea pentru viaţa sa. Acest lucru este valabil pentru tot ceea ce înseamnă propunerea trăirii vieţii de credinţă. Propunerea fără motivaţii rămâne pe un teren şubred.
Tinerii tânjesc după îndrumare, doresc să fie pregătiţi pentru acele situaţii care pot marca viaţa lor. Între tinerii prezenţi la INTC s-au observat acele grupuri, fie diecezane, fie parohiale sau ale asociaţiilor, care se remarcau prin faptul că erau uniţi, participau împreună la momente.
Un alt aspect care este încurajator e faptul că tinerii ştiu să slujească cu generozitate. Au demonstrat lucrul acesta numărul mare de voluntari care au fost inepuizabili şi plini de energie în favoarea participanţilor, animaţi fiind de conştiinţa că slujesc aşa cum a ştiut să slujească Cristos.
La INTC tinerii au arătat că sunt capabili să îmbine în viaţa lor bucuria rugăciunii, cu bucuria cunoaşterii şi cu bucuria sărbătorii. Adică, momentele de rugăciune, cu activităţile formative şi cu programele culturale. Majoritatea tinerilor au participat la sfintele Liturghii, mulţi s-au spovedit sau au discutat cu un preot, mare parte dintre ei s-au împărtăşit. În faţa sfântului sacrament, expus în fiecare zi, în capela Seminarului, au stat în genunchi mulţi tineri adorându-l pe Cristos şi cerându-i harurile necesare vieţii lor. Diversitatea programelor alternative de formare a oferit tinerilor posibilitatea de a învăţa multe lucruri necesare pentru viaţa lor. Iar Festivalul bucuriei a dovedit cât de talentaţi sunt tinerii şi cât de capabili de a transmite prin artă mesajul valorilor umane şi creştine.
În contextul noii evanghelizări, la care Biserica face apel tot mai mult în această perioadă, care are nevoie de mărturia de credinţă a credincioşilor în mediile în care trăiesc, INTC a fost un eveniment care a manifestat bucuria credinţei în diferite ambiente ale oraşului Iaşi: parc, Universitate, străzi, grădina publică dintr-un mare complex etc. Areopagurile moderne au nevoie de proclamarea evangheliei!
Cu tot ceea ce am spus până acum, rămâne valabil adevărul că marile întâlniri sunt doar momente de apogeu în pastoraţia tinerilor şi nu trebuie să devină scop în sine. Munca cea mai consistentă şi cea care aduce roade multe în viaţa tinerilor rămâne acea muncă ce se desfăşoară în fiecare comunitate spre binele tinerilor.
Pr. Felix Roca
