Am selectat din scrisorile sfântului apostol Paul preocupările sale şi îndrumările pe care le oferă membrilor familiilor creştine, ca un părinte duhovnicesc al lor, îndrumări care pot fi considerate drept cod al familiei.
M-am oprit îndeosebi la Scrisoarea către Efeseni (5,21-33 şi 6,1-9).
În primele capitole, pedagogul creştin, Paul, îi are în vedere pe soţii creştini pe care îi îndeamnă să fie supuşi unii altora în frica lui Cristos, adică din respect desăvârşit faţă de acela care este mântuitor, şi îi va trage la răspundere pentru felul în care şi-au îndeplinit vocaţia lor căsătorească. Femeii îi cere supunere faţă de bărbat, nu precum unui simplu om, ci ca unuia care poartă în el pecetea Domnului, care l-a creat pentru a fi în fruntea familiei, cap al familiei.
Argumentul, cu putere de simbol, al acestei atitudini, izvorăşte din realitatea, la inima apostolului, aceea a trupului tainic al lui Cristos, Biserica, al cărei cap şi mântuitor este. Aşa cum Biserica se supune lui Cristos, tot aşa femeia să fie supusă bărbatului. Pentru ca femeia să nu fie complexată de inferioritate, se cere numaidecât bărbatului să-şi iubească soţia. Motivul temeinic, supranatural, al acestei iubiri stă în analogia iubirii lui Isus faţă de Biserică, voind s-o sfinţească, s-o purifice prin baia Botezului, văzând-o ca Biserică glorioasă, fără pată sau rid, ci sfântă şi neprihănită. Şi ca să nu fie nici o îngăimare, se cere soţului să-şi iubească soţia ca pe trupul propriu: "Cine îşi iubeşte soţia, se iubeşte pe sine" (v. 28). În acest sens, apostolul face referinţă la ceea ce a stabilit Dumnezeu: "Omul îşi va lăsa pe tatăl şi pe mama sa, se va uni cu soţia sa, şi cei doi vor fi un singur trup" (Gen 3,3, reluare în Mt 19,5). E vorba de o simbioză tainică! Sfântul Paul declară: "Misterul acesta este mare; eu o spun cu privire la Cristos şi Biserică, dar şi cu privire la voi; fiecare să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi, iar soţia să aibă respect faţă de soţ" (v. 32-33). Nici că se poate mai clar şi convingător!
