Poşta redacţiei

- Diana Gal (e-mail). "Vă doresc întregii echipe a redacţiei "Lumina creştinului" un sincer şi călduros "La mulţi ani!" cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicaţiilor Sociale. Fie ca bunul Dumnezeu să vă călăuzească paşii şi să vă ajute să vă îndepliniţi misiunea pe care o aveţi".

Vă mulţumim pentru urări. Suntem bucuroşi că în această zi ne-aţi scris şi v-aţi gândit la cei care lucrează ca Mântuitorul să fie cunoscut şi prin mijloacele de comunicare. Vă mulţumim şi pentru rugăciunea pe care, suntem siguri, aţi înălţat-o către Domnul ca lucrătorii mass-media să răspândească prin mijloacele de comunicare socială cunoaşterea adevărului şi a binelui. Fie ca prin aceste mijloace numele lui Dumnezeu să fie cunoscut de cât mai mulţi. Cu privire la eseul dv., aşa după cum v-am mai scris, intră sau nu intră în revistă în funcţie de materialele şi evenimentele care sunt în luna respectivă. Aceasta se stabileşte de obicei la şedinţa de redacţie care are loc în momentul când revista intră în lucru. Vă reamintim că materialele trimise sunt mult mai apreciate dacă alegeţi subiecte care n-au mai fost tratate în ultimii ani, sunt scrise cu diacritice şi sunt trimise într-un fişier word ataşat. Redăm o parte din ultimul dv. articol: " (...) M-am gândit să aduc în atenţie un subiect destul de interesant: despre sărbătoarea Sfintei Euharistii sau Joia Verde, cum mai este cunoscută. După cum ştim din catehism, sfânta Euharistie este însăşi jertfa trupului şi sângelui lui Isus ce el a instituit-o pentru a fi celebrată în amintirea morţii şi învierii sale. Euharistia reprezintă izvorul şi culmea întregii vieţi creştine. Prin ea se realizează comuniunea vieţii divine şi unitatea poporului (...). Joia Mare este prin excelenţă ziua în care Isus, iubindu-ne până la sfârşit, a dorit să rămână cu noi pentru totdeauna (...). Euharistia este un ospăţ în care Cristos este prezent în mod real. Primindu-l în sfânta Împărtăşanie, obţinem garanţia vieţii veşnice. Euharistia este pe drept călăuză şi hrană pentru drumul nostru de credinţă. O manifestare a credinţei ce se face în această zi în care cinstim şi lăudăm preasfânta Euharistie este procesiunea cu preasfântul sacrament ce ne ajută să înţelegem această iubire infinită a lui Dumnezeu prin care a voit să rămână cu noi pentru totdeauna (...)".

- Dorin Martea (e-mail). "Un preot mi-a spus că dacă un creştin doreşte să facă ceva şi nu-l mustră conştiinţa înseamnă că Dumnezeu tot doreşte ca persoana să facă aceasta. Dar dacă persoana doreşte să facă un lucru rău şi nu-l mustră conştiinţa? Apoi aş dori să întreb: are vreo şansă la iertare persoana care s-a sinucis conştientă?

Nu ştim ce să vă răspundem la întrebarea pe care o puneţi. Practic ne puneţi să comentăm opinia unui preot sau ceea ce aţi înţeles dv. de la el. Cel mai corect ar fi să vă adresaţi lui direct pentru a vă clarifica cele spuse de Sfinţia sa. Oricum, conştiinţa poate să nu ne mustre fie că nu e formată, fie că ni s-a împietrit inima. De exemplu sfântul Paul, înainte de a se converti pe drumul Damascului, credea că face un lucru bun persecutându-i pe creştini. Când Domnul i s-a descoperit şi a aflat ce face s-a întors. Faraon a refuzat de mai multe ori să colaboreze cu Dumnezeu. Inima lui s-a împietrit încetul cu încetul şi nu a mai văzut că a luat-o pe o cale care era împotriva lui Dumnezeu. Cu privire la sinucidere, aceasta este tratată de Catehismul Bisericii Catolice nr. 2280-2283. Redăm ultimele două numere care oferă răspuns la întrebarea dv., după ce la nr. 2280 ni se spune că fiecare este răspunzător de viaţa sa în faţa lui Dumnezeu, care i-a dat-o. Nr. 2282: "Dacă este săvârşită cu intenţia de a da exemplu, în special pentru tineri, sinuciderea se încarcă şi cu gravitatea scandalului. Cooperarea voluntară la sinucidere contravine legii morale. Tulburările psihice grave, angoasa sau teama puternică de încercări, de suferinţă sau de torturi pot diminua responsabilitatea sinucigaşului". Nr. 2283: "Nu trebuie să ne pierdem speranţa în mântuirea veşnică a persoanelor care şi-au dat singure moartea. Dumnezeu le poate oferi, pe căile pe care numai el le cunoaşte, prilejul unei căinţe mântuitoare. Biserica se roagă pentru persoanele care au atentat la propria lor viaţă".

- A. (e-mail). "Împăratul Carol cel Mare e sfânt sau fericit? Îmi puteţi detalia problema beatificării şi sanctificării lui. În calendar pe 28 ianuarie nu e trecut decât Toma de Aquino".

Există un calendar general în care sunt toţi sfinţii cunoscuţi. Cartea care cuprinde numele şi o scurtă biografie a sfinţilor se cheamă "Martirologiul roman". Din acest calendar fiecare ţară alege sfinţii care sunt mai aproape de zona respectivă sau care sunt mai cunoscuţi. "Martirologiul roman" este, aşadar, o carte liturgică şi constituie baza pentru calendare liturgice. Prima ediţie oficială datează din secolul al XVI-lea şi a fost aprobată de papa Grigore al XIII-lea în anul 1586. În sec. al XVI-lea, s-a decis unificarea diferitelor martirologii într-o singură listă în care sunt toţi sfinţii şi fericiţii recunoscuţi ca atare de Biserica Catolică. A ieşit, prin urmare, "Martirologiul roman", prin efortul card. Cesare Baronio. Martirologiul cel mai recent este din 2001, precedentul fusese finalizat în 1956, dar după numeroasele beatificări şi canonizări făcute în special în timpul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea, s-a decis actualizarea, reformându-l după hotărârile Conciliului Vatican II. În această ultimă revizuire sunt în total 6.538 de intrări. Numele sfinţilor este însoţit de o notă scurtă, cuprinzând locul morţii, titlul de sfânt sau fericit, "statutul" în Biserică (apostol, martir, învăţător al credinţei, misionar, mărturisitor, episcop, preot, fecioară, soţ, văduvă sau copil), activitatea şi carisma. Numele lui Carol cel Mare (742 - 28 ianuarie 814, Aachen, rege al francilor din 768 până la moarte, încoronat în ziua de Crăciun a anului 800 de papă ca împărat al Sfântului Imperiu Roman) nu apare. Din cele citite, rezultă că el este amintit în unele zone, dar nu este recunoscut ca sfânt de Biserică. Împăratul Carol cel Mare a stăpânit o parte din lume: a cucerit Italia şi a fost încoronat imperator augustus de papa Leon al III-lea. Apoi a domnit peste Franţa, Germania şi peste o parte din Spania. A murit la 28 ianuarie 814 şi a fost înmormântat în capela din Aachen. În anul 1000, împăratul Otto al III-lea a deschis mormântul lui Carol cel Mare. Trupului lui Carol cel Mare se afla în stare perfectă de conservare, aşezat pe un tron de marmură şi îmbrăcat în haine imperiale, cu coroana pe cap şi sceptrul în mâna dreaptă. Pe braţe avea Sfânta Scriptură deschisă. Degetul arătător al împăratului era aşezat pe un text: "Eu sunt învierea şi viaţa, cine crede în mine, chiar dacă moare, va trăi" (In 11,25). În anul 1165, împăratul Frederic Barbarossa (1123-1190) a deschis din nou mormântul lui Carol cel Mare şi a aşezat rămăşiţele acestuia într-un sarcofag realizat din marmură. Se spune că în acest sarcofag a fost înmormântat Cezar.

- Mircea Osoianu (Iaşi). "Am găsit o rugăciune care mi-a plăcut foarte mult şi am speranţa că o să poată vedea lumina tiparului în paginile revistei. "Iartă-mă, Doamne: pentru tot ce puteam să văd şi nu am văzut! pentru tot ce puteam să aud şi nu am auzit! pentru tot ce puteam să simt şi nu am simţit! pentru tot ce aş fi putut să înţeleg şi nu am înţeles! pentru tot ce puteam să conştientizez şi nu am conştientizat! pentru iertarea pe care aş fi putut să o dau şi nu am dat-o! pentru bucuria pe care aş fi putut să o trăiesc şi nu am trăit-o! pentru lumina pe care aş fi putut să o primesc şi nu am primit-o! pentru viaţa pe care aş fi putut să o ocrotesc şi nu am ocrotit-o! pentru visele pe care mi le-aş fi putut împlini şi nu le-am împlinit! pentru necunoscutul în care aş fi putut să păşesc şi, din teamă, nu am îndrăznit să păşesc! pentru iubirea pe care aş fi putut să o exprim şi nu am exprimat-o! pentru tot ce puteam sa creez bun şi frumos şi nu am creat pentru gloria ta, Doamne, şi a împărăţiei tale divine! Pentru tot ce ştiu şi nu ştiu că am greşit, pe tine, Doamne, care eşti milă şi iubirea infinită, te rog, iartă-mă şi mă îmbracă cu nesfârşita ta iubire şi lumină! Îţi mulţumesc, Doamne: pentru toată frumuseţea pe care am văzut-o izvorând din tine! pentru muzica tăcută a inimii tale, pe care mi-ai dezvăluit-o auzului! pentru tot ce am simţit bun şi minunat în viaţa mea! pentru tot ce prin harul tău am înţeles! pentru lumina pe care am sorbit-o în adâncul meu! pentru iertarea pe care dăruind-o, am dobândit pace! pentru bucuria fiecărei clipe trăite în tine, Doamne! pentru toate cadourile spirituale care mi-au îmbogăţit fiinţa! pentru viaţa mea, care e a ta, o mică parte a simfoniei existenţei! pentru visele care au prins formă prin armonia iubirii tale pentru mine! pentru necunoscutul în care am păşit plin de curaj, regăsindu-te! pentru iubirea copleşitoare cu care mă dezmierzi clipă de clipă! pentru tot ce am creat prin tine bun şi frumos, aducând cu umilinţă laudă împărăţiei tale divine! Dumnezeu, Tatăl nostru, plimbându-se prin casa mea, îmi va lua toate grijile şi va vindeca toate bolile mele şi ale familiei mele în numele lui Isus. Amin!"".

Apreciem şi noi textul pe care ni le-aţi trimis. Vă mulţumim!