S-au împlinit, în ziua de 10 decembrie 2011, 60 de ani de la moartea, în închisoarea din Sighetu Marmaţiei, a episcopului Anton Durcovici (1888-1951), păstor al Diecezei de Iaşi (30 octombrie 1947 - 26 iunie 1949) şi administrator al Arhidiecezei de Bucureşti (14 aprilie 1948 - 26 iunie 1949). Diferite iniţiative la Roma (Italia), Bad Deutsch-Altenburg (Austria), Bucureşti şi Iaşi au adus în centrul atenţiei personalitatea episcopului şi timpurile grele în care a trăit.
La Roma a avut loc un simpozion de studiu cu expoziţie de fotografie şi proiecţia unui film documentar. Simpozionul, cu tema "Episcopul Anton Durcovici la 60 de ani de la martiraj", s-a desfăşurat la Centrul Cultural "Accademia di Romania", luni, 12 decembrie 2011 (începând cu ora 19.00), fiind organizat de Ambasada României în Italia, Ambasada României la Vatican şi Accademia di Romania din Roma. Au intervenit: pr. dr. Fabian Doboş, cu tema "Episcop Anton Durcovici: model de fidelitate faţă de Dumnezeu şi faţă de Biserică", pr. drd. Alois Moraru, "Episcop Anton Durcovici: de la leagăn la mormânt", pr. dr. Wilhelm Dancă, "Episcop Anton Durcovici: teolog şi păstor". Pe lângă români rezidenţi la Roma, au participat ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti, PS Aurel Percă şi PS Claudiu Lucian Pop.
Bad Deutsch-Altenburg este locul de naştere al episcopului Anton Durcovici. În drum spre Roma, PS Aurel Percă l-a întâlnit pe nepotul episcopului, în vârstă de peste 90 de ani. În cadrul sfintei Liturghii de ajun de duminică (11 decembrie), pr. Pavel Balint, paroh şi decan, a dezvelit, în capela "Sfânta Elisabeta", mozaicul pe care este întipărit chipul suferind şi plin de hotărâre al episcopului martir. Mozaicul a fost executat şi dăruit comunităţii parohiale din Bad Deutsch-Altenburg de prof. Victor Gregor din Baia Mare. O expoziţie de fotografii "Durcovici" a fost deschisă în sala parohială. De altfel, în această localitate, încă din anul 1988, pe locul unde a fost casa părintească a episcopului comunitatea a ridicat un monument. La mică distanţă se află capela "Sfânta Elisabeta", special amenajată în amintirea episcopului (aici, la 31 mai 2008 a fost aşezată o urnă cu pământ, luat din cimitirele din Sighetu Marmaţiei). O stradă poartă numele "Bischof Durkowitsch- Weg".
În cadrul "Academiei Durcovici" de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi, sâmbătă, 10 decembrie 2011, a avut loc un simpozion dedicat episcopului martir. După sfânta Liturghie celebrată în capela Institutului de PS Petru Gherghel şi PS Anton Coşa, episcop de Chişinău (care a ţinut cuvântul de învăţătură), în sala mare au fost ţinute două conferinţe: "Anton Durcovici - model de păstor şi educator" (pr. dr. Ştefan Lupu) şi "Mihai Robu, părintele episcop şi Seminarul diecezan" (dr. Iosif Tamaş). Între conferinţe, studenţii seminarişti au prezentat o scenetă cu viaţa episcopului martir. La final, creaţiile artistice ale studenţilor au fost premiate: Felician Iancu cu poezia A fost învins în a sa luptă oare?, Alexandru Roca - Agonia unui martir şi Aurelian Herciu - Martiriul episcopului Anton. Păstorul diecezei a sintetizat mesajul său în trei cuvinte: mulţumire, felicitări şi curaj. Seara, în catedrală (unde, începând cu 17 mai 2008, se află o placă de marmură dedicată episcopului martir şi o urnă cu pământ adus din Sighetu Marmaţiei), PS Petru Gherghel a prezidat o Liturghie în care i s-a mulţumit lui Dumnezeu pentru tăria credinţei episcopului Durcovici şi s-a cerut de la Domnul ridicarea lui la cinstea altarelor. La predică, PS Anton Coşa a subliniat cum episcopul martir, murind pentru credinţă şi adevăr, a urmat pilda lui Isus, păstorul cel bun.
O Liturghie specială a fost celebrată şi la Bucureşti, unde s-a prezentat şi un film documentar cu viaţa episcopului martir. Este vorba de filmul realizat de Ioan Moraru: "Anton Durcovici - episcopul martir" (26 de minute, cu filmări efectuate la Săbăoani, Iaşi, Bucureşti şi Sighetu Marmaţiei), prezentat la TVR Cultural la 18 mai 2011.
Zilele dinaintea comemorării au fost ocazie de rugăciune şi de aducere aminte în bisericile catolice din Moldova. Acesta a fost şi sensul scrisorii pastorale "Jertfă din iubire" trimisă de PS Petru Gherghel în parohiile Diecezei de Iaşi. "Trăim, aşadar, cele nouă zile comemorative ca pe o perioadă sfântă de amintiri, de înălţări sufleteşti, de pioase clipe de admiraţie şi împărtăşiri spirituale, cu dorinţa fierbinte să dobândim de la Dumnezeu Tatăl, stăpânul istoriei, de la Isus, păstorul cel mare, şi de la Duhul Sfânt, Duh dătător de daruri, recunoaşterea sfinţeniei sale şi a declarării de martir şi sfânt al Bisericii noastre", scria Preasfinţitul, care încheie scrisoarea cu o rugăciune: "Ridică, te rugăm, Doamne, la cinstea altarelor pe vrednicul nostru păstor, mărturisitor şi martir, dr. Anton Durcovici, spre slava ta şi fericirea poporului credincios! Amin".
Pr. Cornel Cadar
* * *
A fost învins în a sa luptă oare? De mic purtat pe braţul crud al vieţii,
Mereu privit de negrul ochi al morţii
Să rupă din vie sfânta mlădiţă,
S-afunde în beznă buna sa viţă.
Pe drumul greu s-a stins în închisoare...
A fost învins în a sa luptă oare?
Purtând în suflet semnul sfânt al crucii,
Condus cu har de chemarea Măicuţei,
Nu a iubit această lume rece,
Ci a dorit curat din ea să plece.
Dar a murit de frig în închisoare...
A fost învins în a sa luptă oare?
Lupta mereu în inima sa castă,
Cuvântul Scripturii să-l împlinească,
Atent la cârma diecezei sale
Ca lumea să afle prin dânsul o cale.
Dar s-a prăpădit în închisoare...
A fost învins în a sa luptă oare?
Purta mereu în inimă credinţa,
Însufleţind la cei din jur speranţa.
Lucra cu har în via Celui Sfânt,
Având pe buze divinul Cuvânt.
Dar a sfârşit flămând în închisoare...
A fost învins în a sa luptă oare?
Da, a fost învins în lupta sa tare,
Ce a dus-o în inima sa mare.
De o iubire ce l-a chemat mereu,
Să-i ofere totul lui Dumnezeu.
Şi răspunzând la divina chemare,
A murit ca un sfânt la închisoare...
A fost învins în a sa luptă oare?
