(Continuare a prevederilor "Cartei drepturilor familiei")
b. Familiile au dreptul de a beneficia de măsuri pe plan social care să ţină seama de trebuinţele lor, îndeosebi în caz de deces prematur al unuia sau a ambilor părinţi, în caz de abandon al unuia dintre ei, în caz de accident, de boală sau de invaliditate, în caz de şomaj sau chiar şi atunci când familia trebuie să suporte pentru membrii ei sarcini suplimentare legate de bătrâneţe, de handicap fizic ori psihic, sau pentru educaţia copiilor.
c. Persoanele în vârstă au dreptul de a afla în sânul propriei familii sau, dacă acest lucru nu e posibil, atunci în instituţii adaptate, cadrul în care ele să-şi poată trăi bătrâneţea cu seninătate, exercitând activităţi potrivite cu vârsta lor şi care să le permită a participa la viaţa socială.
d. Drepturile şi trebuinţele familiei şi îndeosebi valoarea unităţii familiale trebuie să fie avute în vedere în politica şi legislaţia penală în aşa fel ca un deţinut să poată fi în contact cu familia sa, iar aceasta să primească un ajutor pe timpul detenţiei.
Articolul 10
Familia are dreptul la o ordine socială şi economică în care organizarea muncii să fie astfel încât să creeze posibilităţi ca membrii săi să trăiască împreună şi să nu pună piedici unităţii, bunăstării şi stabilităţii familiei, oferind şi răgazuri (distracţii) sănătoase.
a. Remunerarea muncii trebuie să fie suficientă pentru întemeierea unei familii şi traiul ei decent, fie printr-un salariu adaptat, numit şi "familial", fie prin alte măsuri sociale, precum alocaţii familiale sau remunerarea muncii acasă care să fie rezonabilă, încât mama să nu fie obligată să lucreze în afara căminului familial, în detrimentul familiei şi mai ales al educaţiei copiilor.
b. Munca mamei în căminul familiei trebuie să fie recunoscută şi respectată pe motivul valorii pentru familie şi societate.
(va urma)
