Toţi sunt chemaţi să proclame vestea cea bună
Noua evanghelizare într-o societate secularizată şi transmiterea bucuriei de a crede au constituit tema celei de-a XIII-a Adunări Generale a Sinodului Episcopilor, care s-a întrunit la Vatican în perioada 7-28 octombrie. La final i s-au înmânat Sfântului Părinte 57 de propoziţii pe care le va folosi pentru scrierea unei exortaţii apostolice. De asemenea, la final participanţii au transmis un mesaj către toţi credincioşii. La Sinod a participat şi PS Petru Gherghel, care a binevoit să răspundă la câteva întrebări. Răspunsurile constituie concluziile acestei mari întruniri.
- Mai întâi o întrebare legată de tema Sinodului. Ce însemnă noua evanghelizare? Cui i se adresează?
Noua evanghelizare este un mandat încredinţat de Cristos apostolilor, ucenicilor şi tuturor oamenilor. Este o "evanghelizare nouă în ardoarea sa, în metodele sale, în exprimările sale", aşa cum a spus fericitul papă Ioan Paul al II-lea în scrisoarea sa de la începutul mileniului trei. Despre aceeaşi datorie şi despre destinatarii noii evanghelizări ne-a vorbit şi Sfântul Părinte papa Benedict al XVI-lea, în mai multe împrejurări, mai ales atunci când a convocat Sinodul Episcopilor din toamna acestui an şi cu ocazia deschiderii Anului Credinţei. "Noua evanghelizare este îndreptată îndeosebi către persoanele care, deşi fiind botezate, s-au îndepărtat de Biserică şi trăiesc fără a face referinţă la practica creştină, pentru a favoriza în aceste persoane o nouă întâlnire cu Domnul, care singur umple de semnificaţie profundă şi de pace existenţa noastră, pentru a favoriza redescoperirea credinţei, izvor de har, care aduce bucurie şi speranţă în viaţa personală, familială şi socială". Într-un cuvânt, noua evanghelizare este necesară pentru a face experienţa pe care a făcut-o şi a trăit-o femeia samariteană la fântâna lui Iacob, primind de la Isus nu o apă trecătoare, ci apa dătătoare de viaţă veşnică. O nouă evanghelizare presupune, aşadar, o nouă întâlnire cu Cristos, evanghelia vie.
- Ce v-a impresionat mai mult la Sinod?
A fost pentru mine un har deosebit să încerc să înţeleg mai mult misterul Bisericii în desfăşurare, cu atâtea realităţi care o fac vie şi mereu chemată să se reînnoiască. Am descoperit că sunt preocupări comune, chiar dacă sunt mentalităţi şi culturi diferite, că adevărul evangheliei revoluţionează gândirea omenească şi că fără mesajul creştin lumea ar rămâne rece şi săracă. A fost o trăire comună a întâlnirii cu Cristos şi cu evanghelia sa şi a reprezentat o nouă angajare a tuturor membrilor Bisericii în împlinirea aceluiaşi mandat evanghelic: "Mergeţi şi predicaţi evanghelia la toate popoarele".
- Care au fost intervenţiile cele mai semnificative şi mai urmărite?
Cele mai impresionante intervenţii au fost cele care se refereau la familii, la tineri, la rolul laicilor angajaţi prin întreaga viaţă la conservarea şi transmiterea credinţei. A evangheliza nu e monopolul cuiva, ci este o datorie a tuturor, în măsura chemării şi misiunii proprii. În această lumină, fiecare membru al Bisericii, de la episcopi, preoţi, persoane consacrate şi până la cel mai simplu credincios, este chemat la convertire. Am admirat mult intervenţiile episcopilor din ţările din Europa de Est şi a celor care proveneau din zonele unde Biserica are o istorie recentă, mai ales a acelora care reprezentau continentul african, care au ridicat problema sacrificiului în vestirea evangheliei, care au vorbit despre rolul misionarilor şi, mai ales, care au arătat rolul primei şcoli a credinţei, familia.
- Dintre cele 57 de propoziţii finale, care constituie propunerile părinţilor sinodali, care v-au reţinut atenţia?
Cele 57 de propoziţii finale, care au fost amplu dezbătute în grupurile de lucru şi care cuprind de fapt principalele probleme prezentate în aulă din partea părinţilor sinodali, sunt un material de mare importanţă pus la dispoziţia Sfântului Părinte în vederea pregătirii exortaţiei apostolice postsinodale, document ce va fi ghidul oficial, extrem de util pentru misiunea Bisericii în drumul ei. Toate propoziţiile au importanţa lor. Sunt totuşi unele care au format obiectul unei aprecieri deosebite; amintesc câteva: convertirea tuturor şi chemarea la apropierea de Cristos (22), rolul familiei în transmiterea credinţei (48), importanţa parohiei în coordonarea tuturor activităţilor de evanghelizare (26), noua provocare a fenomenului migraţiei ca mijloc de primire şi răspândire a evangheliei (21), rolul frumuseţii credinţei şi a celebrărilor numită via pulchritudinis (calea frumuseţii) în transmiterea lucrării lui Dumnezeu în natură şi prin sacramente (20), folosirea mijloacelor de comunicare socială ca un nou "areopag" al mesajului creştin (18). Consider că ultima propoziţie La şcoala Mariei, numită pe drept Steaua noii evanghelizări, reprezintă o notă de profundă căldură şi sensibilitate în rolul şi misiunea tuturor membrilor Bisericii, la vestirea evangheliei asemenea ei cu umilinţă, dăruire totală şi bucurie, stând în mijlocul ucenicilor lui Isus la începutul credinţei şi continuând să o facă şi astăzi. Mama Cuvântului veşnic luminează cu adevărat drumul nostru de credinţă (57).
- Părinţii sinodali au transmis şi un mesaj final către credincioşi. În ce constă acest mesaj?
Mesajul Sinodului este un gest de mare preţuire faţă de toţi membrii Bisericii chemaţi să fie vestitorii evangheliei şi să arate un nou interes şi un zel înnoit pentru întâlnirea lor cu Cristos şi evanghelia sa. Un aspect ce merită luat în seamă este că părinţii sinodali au văzut şi văd în poporul lui Dumnezeu un adevărat motiv de speranţă, făcând să se înţeleagă că nimeni nu e străin de misiunea transmisă de Isus ucenicilor săi de a proclama evanghelia la toată făptura (cf. Mc 16,15).
- Cum credeţi că se poate aplica mesajul Sinodului în Moldova?
Am avut bucuria să aflu că mesajul Sinodului a ajuns repede la toţi preoţii şi la credincioşii noştri în varianta românească, prin grija pr. prof. dr. Mihai Patraşcu, care l-a tradus, şi prin efortul celor de la Editura "Presa Bună", care l-au publicat. Dorinţa mea, însoţită de a celorlalţi episcopi uniţi cu Sfântul Părinte, este ca mesajul să aducă tot mai multe roade în sufletele preoţilor, seminariştilor, persoanelor consacrate, al familiilor şi, mai ales, al tinerilor, dând un nou curaj în iubirea lui Isus şi a evangheliei sale şi să constituie un adevărat stimulent pentru noua evanghelizare. Maria, steaua noii evanghelizări şi patroana diecezei, să susţină rugăciunea noastră la tronul lui Isus, Fiul său: Doamne, măreşte-ne credinţa!
A consemnat pr. Cornel Cadar