Preotul franciscan Petru Mârţ s-a născut la Pildeşti, la 1 ianuarie 1922. A urmat cursurile Seminarului Franciscan din Hălăuceşti şi pe cele ale Academiei Teologice "Sfântul Bonaventura" din Luizi-Călugăra, pe care a fost obligat să le întrerupă în anul 1948, odată cu închiderea de către comunişti a şcolilor catolice.

În perioada 1950-1952 a urmat cursurile Facultăţii de Matematică-Fizică din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, iar în aprilie 1952 s-a înscris, pentru finalizarea studiilor teologice, la Seminarul din Alba-Iulia. A fost hirotonit preot la Alba-Iulia, la 26 octombrie 1952, după ce la 3 iulie în acelaşi an făcuse în secret profesiunea solemnă a voturilor în cadrul Ordinului Fraţilor Minori Conventuali.

A activat apoi în parohiile Huşi, Valea Seacă, Giurgiu, Bârgăuani, Prăjeşti, Oneşti, Nisiporeşti, Fărcăşeni, Luizi-Călugăra, Pustiana, Băluşeşti, Slobozia, Satu Nou (Bâra), Târgu Trotuş şi Hălăuceşti.

La 25 mai 1962, securiştii Toma Polac, Toma Constantin şi Aurel Mihalcea au pătruns în clădirea reşedinţei parohiale din Bârgăuani, arestându-i pe parohul Matei "Martin" Ghiuzan şi pe vicarul Petru Mârţ. Acesta din urmă ar fi fost surprins, chipurile, arzând "obiecte şi însemne franciscane". Motivul real al arestării însă era acela că în baza informaţiilor primite de la reţeaua de informatori, securiştii l-au acuzat de faptul că, în calitate de "preot franciscan clandestin", avea "manifestări duşmănoase" la adresa regimului comunist din România.

Pr. Petru Mârţ a fost anchetat cu duritate de securiştii Aurel Mihalcea, Guiţă Ionascu şi Teodor Popa, care l-au pus sub învinuire pentru "agitaţie contrarevoluţionară".

Prin Sentinţa nr. 15/27 februarie 1963, Tribunalul Militar Iaşi în deplasare la Bacău (preşedinte Ioan Hoza), l-a condamnat pe pr. Petru Mârţ la şase ani de închisoare pentru "uneltire contra ordinii sociale" şi deţinere de publicaţii interzise ("Predicile" lui Colombo, vol. 1-2, de exemplu!).

Prin Decizia 131 din 30 aprilie 1963, Tribunalul Militar al Regiunii Militare Bucureşti i-a admis recursul, reducându-i pedeapsa la trei ani de închisoare.

Interesant este faptul că la procesul-farsă judiciară, inculpatul Petru Mârţ, judecat în "lotul pr. Iosif Budău" a negat toate faptele mincinoase, recunoscute prin violenţă pe durata anchetelor, declarând că semnase respectivele declaraţii "fără a fi conştient!". Printre altele, el a negat faptul că ar fi avut "manifestări duşmănoase" şi că ar fi desfăşurat "agitaţie contrarevoluţionară, preconizând schimbarea orânduirii socialiste şi a formei de guvernământ a Republicii Populare Române".

Pr. Petru Mârţ a fost închis în penitenciarele comuniste de la Bacău, Jilava, Giurgeni şi Ostrov, fiind obligat totodată în perioada iulie 1963 - iulie 1964 să lucreze în agricultură în coloniile de muncă de la Strâmba şi Salcia.

A fost graţiat de restul pedepsei, prin Decretul 411/1964 al autorităţilor regimului Dej, iar la plecarea de la Ostrov a fost nevoit să semneze o declaraţie potrivit căreia se obliga să nu divulge niciodată informaţii privind locurile de detenţie şi despre persoanele pe care le cunoscuse în sistemul concentraţionar comunist. În perioada martie-octombrie 1965 a fost urmărit din nou de Securitate prin "dosar de verificare", deoarece era considerat "suspect de activitate ilegală franciscană", iar în martie 1965 i s-a deschis "dosar de urmărire informativă", deoarece intra în categoria persoanelor cu "activitate duşmănoasă".

A murit la 31 iulie 2001, în confesionalul bisericii din Hălăuceşti, fiind înmormântat în cimitirul din Hălăuceşti.