Cât priveşte rodul simbiozei soţ şi soţie, copiii, acestora li se cere să asculte de părinţi, cu aceeaşi precizare, în Domnul, căci aşa este drept, pentru că însuşi Dumnezeu o cere: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mult pe pământ" (Ex 20,12; reluare în Mt 5,4).
Ca un excelent pedagog, în timp ce copiilor le cere maximum de respect, nu-i scapă din vedere nici pe părinţi, apelând la tactul lor înţelept, delicat: "Voi, părinţilor, nu-i provocaţi pe copiii voştri la mânie" (exasperare, prin sâcâire nesăbuită), ci creşteţi-i în disciplina şi învăţătura Domnului" (Ef 6,4).
Drept corolar la codul paulin al familiei, versetele 5-9 din acelaşi capitol, al şaselea, sfântul Paul oferă îndrumări creştine privind relaţiile dintre angajaţi şi patroni (servitori şi stăpâni).
În concepţia creştină, servitorii sunt consideraţi ca făcând parte din familie, familiares, datorită aportului în favoarea binelui comun al acesteia; ca atare, aceleaşi motive superioare vor să orienteze relaţiile celor vizaţi: servitorilor, ascultaţi de stăpânii voştri temporali, cu teamă şi respect, în sinceritatea inimii, ca de Cristos..., "ştiind că veţi primi răsplată de la Domnul pentru binele pe care îl faceţi" (vv. 5-8). Răsplata adevărată, aşadar, este de la Domnul, salariul social fiind doar o modalitate echilibrată de asigurare a traiului pământesc.
La fel ca şi părinţilor, stăpânului i se atrage atenţia să renunţe la mijloacele forte, precum ameninţările, "ştiind că Domnul, şi al lor şi al vostru, este în ceruri, şi la el nu este părtinire" (v. 9).
Ştiind că Scriptura este inspirată de Duhul Sfânt, acceptând şi aplicând minicodul paulin al familiei, putem să întrevedem o învigorare reală a acesteia, şi ipso facto a societăţii.
