A supradimensiona un eveniment cu scopul publicităţii, a extrage din context un detaliu lipsit de importanţă şi a-l prezenta ca fiind legat de marile frământări, a urmări senzaţionalul cu orice preţ în expunerea unor stări de lucruri... sunt câteva din practicile obişnuite prin care suntem intoxicaţi pe căile comunicării. Drept urmare, sensibilitatea noastră poate fi manipulată. Şi nu întotdeauna în sens bun. Iată de ce, trebuie să ne îngrijoreze pericolul unui fel de "îmbolnăvire". Iar necesitatea unei analize se impune de la sine. Şi asta, pornind de la primul simptom: ruptura dintre ştire şi adevăr.
În urmă cu aproape o sută de ani Walter Lippman scria: "Rolul ştirii este acela de a semnala faptul; cel al adevărului este de a scoate la lumină fapte ascunse, de a le pune în relaţie unele cu altele şi de a furniza un tablou al realităţii, cu scopul de a-i determina pe oameni să ia atitudine, să acţioneze". Or, bârfa nu a fost niciodată luare de atitudine, nu a însemnat şi nu înseamnă asumarea unor riscuri de dragul adevărului şi, cu atât mai puţin, înfăptuire a dreptăţii. Iar dacă dreptatea umblă cu capul spart, rumegarea "noutăţilor" înseamnă mai degrabă a umbla cu râtul în lături. Tocmai de aceea Isus ne avertizează să nu aruncăm mărgăritarele noastre înaintea porcilor.
