Isus şi samariteana

În capitolul al patrulea al Evangheliei scrisă de sfântul apostol şi evanghelist Ioan, capitol alcătuit din 54 de versete (al patrulea ca amploare dintre cele 22), autorul acordă o atenţie deosebită conversaţiei lui Isus cu femeia samariteană, la fântâna lui Iacob (42 de versete).

Evenimentul este indicat în partea a doua a Evangheliei, denumită Cartea semnelor, sub genericul "începutul revelării lui Isus".

Cererea lui Isus adresată femeii: "Dă-mi să beau!" (v. 7), declanşează microprocesul revelării divine, legat de un element primordial vieţii: apa.

Atitudinea reţinută a femeii, deoarece "iudeii nu aveau legături cu samaritenii" (v. 9b), dă ocazie lui Isus să dea deoparte barierele etnico-religioase pentru a îndrepta atenţia femeii spre apa vie, simbol al "darului lui Dumnezeu", evanghelia mântuirii, propovăduită de Cristos-Înţelepciunea, Mesia, aşteptatul şi doritul popoarelor.

Isus trezeşte interesul femeii care, în stilul ei propriu de comoditate, se şi repede: "Doamne, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici ca să scot!" (v. 15). O astfel de favoare este însă condiţionată de o moralitate pe măsură, care îi lipsea femeii concubine. Demascată de Isus, samariteana încearcă să schimbe vorba, spre locul de închinare. Isus intervine prompt, explicându-i femeii, care vede deja în el un profet, că "a venit ceasul adevăratei închinări, în duh şi adevăr", pentru că "Dumnezeu este duh". Această instruire făcută de Isus femeii, care pare deja convertită, o face să declare: "Ştiu că vine Mesia, care este numit Cristos. Când va veni, el ne va învăţa toate" (v. 25). Isus confirmă din plin spusele femeii: "Eu sunt, cel care îţi vorbesc" (v. 26). Expresia este punctul culminant al revelării lui Dumnezeu, prin Fiul său, Isus Cristos.

Versetele următoare o arată pe femeia samariteană-crainic al Mesiei. Ea pune în mişcare pe concetăţenii ei; aceştia, venind la Isus, îl ascultă şi îl invită la ei. "Iar el a rămas acolo două zile" (v. 40b), după care au putut spune din toată inima: "Noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii!".

Ne însuşim şi noi această mărturisire prin viaţa noastră creştinească?