Fericitul Ioan Paul al II-lea sau "unchiul", aşa cum l-am cunoscut eu, nu este cunoscut lumii numai pentru că a devenit papă, ci şi pentru că, în ceea ce priveşte familia, a susţinut-o, i-a studiat originile, a însoţit-o cu prezenţa şi afecţiunea sa şi a propus-o mereu ca locul prin excelenţă în care se manifestă iubirea lui Dumnezeu.

Ca vicar la Parohia "Sfântul Florian", într-unul dintre satele din jurul Cracoviei, dar şi ca asistent spiritual pentru studenţii de la Universitatea "Jagelonica", ieşeam deseori împreună în aer liber. Era un mare iubitor de natură!

În jurul "ideilor" sale despre familie se formase deja un grup, numit "Rodzinka", "Mica Familie". Pentru că, din cauza condiţiilor pe care le impunea regimul comunist, nu puteam să-l strigăm în public "părinte", cu încuviinţarea lui, i-am spus "wujek", unchiul".

Dincolo de multele Liturghii la care am participat împreună, de zilele de reculegere, de exerciţiile spirituale, dincolo de pelerinajele frumoase, au rămas de neuitat pentru noi şi excursiile la munte, întrecerile cu caiacul pe care le făceam pe râurile învolburate ale munţilor noştri din Polonia, ca şi zilele onomastice, ieşirile împreună la teatru, concerte sau cinema.

Niciodată nu celebra Liturghia doar de dragul de a celebra. Pregătirea intensă şi profundă care anticipa fiecare celebrare ne impresiona pe toţi. De asemenea şi predica, dar şi cateheza pe care ne-o propunea cu diferite ocazii. Toate acestea, pentru cei care am fost de atâtea ori cu el, sunt de neuitat!

"Nu există spaţiu mai potrivit pentru iubirea lui Dumnezeu, spunea tânărul părinte Karol, viitorul papă Ioan Paul al II-lea, decât viaţa de familie. Iubirea profundă şi autentică a lui Dumnezeu se manifestă în familie în cadrul actului conjugal, în totala dăruire de sine unul altuia. Mântuirea este acolo unde există iubire. Dacă în familie cineva a greşit, daţi-i o nouă şansă. Fiecare persoană are dreptul să fie iertată. Dacă aţi ucis iubirea din familiile voastre, nu uitaţi că doar voi o puteţi face să reînvie. Sfânta jertfă a Liturghiei trebuie să continue pe altarul încercărilor de fiecare zi prin care trece familia".

"Mica Familie" înfiinţată de preotul Karol avea printre altele rolul de a traduce în practică credinţa creştină, în special normele moralei creştine.

Proaspetele învăţături ale enciclicei Humanae vitae, a papei Paul al VI-lea, referitoare la frumuseţea vieţii de familie, la respectul reciproc care trebuie să fie între soţi şi la înţelegerea şi folosirea actului conjugal conform cu voinţa Creatorului, erau pentru micul grup priorităţile de bază.

Cu disponibilitatea şi delicateţea sa, "unchiul" intenţiona un singur lucru: să descoperim împreună adevărul şi frumuseţea iubirii umane. Era convins că omul trăieşte doar datorită iubirii. Când iubeşti, spunea el, trăieşti cu adevărat! Nu e o întâmplare că a iubi este porunca cea mai mare pe care Cristos ne-a dat-o. Doar cine iubeşte şi este iubit cu adevărat simte că trăieşte. Ceea ce este în afara iubirii este inuman! Iubirea presupune familia, iar familia presupune iubirea. Una fără cealaltă nu există!

Totuşi familia, dincolo de persoanele care o compun, rămâne o realitate care trăieşte pe acest pământ. Presupune tot ceea ce presupune viaţa: muncă pentru câştigarea existenţei de zi cu zi, naşterea, creşterea şi educarea copiilor, suferinţă fizică şi multe alte încercări.

În toate acestea, soţii trebuie să rămână mereu unul lângă celălalt, până la moarte, aşa cum au promis. Astfel se realizează sfinţenia familiei, despre care "unchiul" nu ezita să ne vorbească.

Am format, pot spune, împreună o familie. El era tată, prieten, confesor, era cel care ne iubea şi ne-a învăţat ce înseamnă iubirea. Cine l-a întâlnit chiar şi numai o dată pe Ioan Paul al II-lea, nu-l poate uita niciodată. Sunt fericită că este "Fericit"! (Ludmila)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba