Din ce în ce mai mult călătorim pe autostrăzile europene. Din grabă, adesea, riscăm să trecem pe lângă mari sanctuare, care, cu siguranţă ar avea multe să ne spună. Convins fiind că toţi am vrea să ne răcorim sufletele în atari oaze de spiritualitate, care sunt sanctuarele Maicii Domnului sau ale sfinţilor, vă propunem, din când în când, începând cu acest număr, prezentarea unor asemenea aşezăminte creştine din diferite ţări ale Europei.

Sanctuarul Maicii Domnului din Castelmonte (Italia) este, probabil, sanctuarul cel mai vechi din toată regiunea Friuli Veneţia Giulia, dacă nu cumva cel mai vechi din toată istoria creştină. Se află la doar 25 km de Udine, într-o zonă montană mirifică. Cu maşina se poate ajunge pe un drum îngust şi şerpuit până la o parcare. Apoi pe o scară se poate urca, pe jos, până la sanctuar. De aici se poate admira o panoramă asupra oraşului Cividale şi asupra întregii câmpii din regiunea Friuli.

Conform tradiţiei, dar şi cercetărilor realizate în anii 1960, când s-au realizat lucrări de restaurare, sanctuarul (îndeosebi cripta, care se poate vedea şi astăzi) este atestat din secolul al V-lea. Locul unde este amplasat, la doar 7 km de Cividale, pe coama unui munte, era un avanpost de apărare al romanilor. Până nu demult, Castelmonte, vârful unde se înalţă sanctuarul, era căutat de credincioşii care căutau puţin confort şi apărare. O legendă, legată de sanctuar, povesteşte despre disputa Maicii Domnului cu diavolul. În apropiere de Cividale au avut o dispută: cui să-i aparţină oraşul. Au stabilit că cine va ajunge primul pe vârful muntelui, acela va stăpâni oraşul. Maica Domnului a alergat şi a ajuns mult mai uşor pe vârful muntelui, şi, astfel, învingându-l pe diavol, l-a fugărit de acolo. Acesta, furios, a alergat pe vârful muntelui vecin, Spich, şi s-a aruncat în infern, creând astfel un crater care se poate vedea şi astăzi. În secolul al XVI-lea două cutremure au provocat mari daune sanctuarului, care, după aceea a fost restaurat şi mărit.

Punctul principal de atracţie al sanctuarului îl reprezintă, desigur, o frumoasă statuie a Maicii Domnului cu pruncul în braţe, realizată din calcar. A fost realizată în jurul anului 1400 şi cântăreşte peste 400 kg. Statuia are şi câteva semne particulare care ne vorbesc despre misterul pe care îl reprezintă: coroana, mantia şi tronul pe care şade, amintesc de regalitatea Mariei; hrănirea pruncului ne spune că Maria este mama lui Cristos şi mama Bisericii; poziţia în care îşi ţine copilul pe braţe (asemănătoare ca în reprezentările Pieta) e ca şi cum Maria este în suferinţă, dar copilul fiind viu, putem înţelege că Maria este "mama celor vii". Pentru că are un chip foarte frumos şi tineresc, Fecioara de la Castelmonte a fost numită de credincioşi "Fecioara cea frumoasă". În jurul statuii, pe o arcadă sunt scrise cuvintele: Salus nostra, o Maria, in manu tua est (Mântuirea noastră, o, Marie, este în mâna ta).

Pe pereţi pot fi văzute mulţime mare de ex-voto-uri, lăsate de credincioşii care vin aici.

Din anul 1913 sanctuarul este în grija părinţilor capucini.

Sanctuarul poate fi vizitat zilnic între orele 7.30-12.00 şi 14.30-18.00.

Un urcuş spre sanctuar este totdeauna şi un itinerar spiritual care poate realiza în noi "o viaţă nouă" împreună cu Maria.