* Eugen Roca (e-mail). "Sunt unii creştini de ocazie care apelează la sfântul Anton ca la un miraculos tonomat, ignoră sfânta Liturghie, ignoră faptul că trebuie să respecte poruncile Domnului şi cred că dacă se adresează sfântului Anton, acesta-i va ajuta. Şi modul de adresare este greşit, dar este inspirat din realitate, personal am auzit această rugăciune adresată sfântului Anton: "Mă închin ţie, sfinte Antoane, din toată inima,... tu eşti cel mai mare făcător de minuni... Te rog, ajută-mă"... Din păcate, această rugăciune am auzit-o în mai multe biserici catolice. Sper ca mesajul să ajungă şi la aceste persoane care eronat se închină la sfântul Anton, în loc să ceară de la sfântul Anton mijlocirea prin expresia: "Roagă-te pentru noi". Vă rog să-mi spune-ţi părerea dv.".
E adevărat, sunt unii care ignoră lucrurile importante (sfânta Liturghie), cum observaţi şi dv. Totuşi, cei mai mulţi ştiu că sfinţii sunt prietenii noştri. Scrisoarea către evrei spune că suntem înconjuraţi de o mulţime de martori. Poate că expresia "ne închinăm" la care faceţi referinţă este nefericită, dar dacă aveţi răbdare să ascultaţi rugăciunea până la capăt veţi observa că e o rugăciune de cerere, şi nu de adoraţie, care i se cuvine numai lui Dumnezeu. De altfel e greu de crezut că oamenii îl confundă pe sfântul Anton cu Dumnezeu: ei ştiu care este distanţa dintre un sfânt şi Domnul. Pentru explicaţii mai clare am cerut şi părerea unui profesor de dogmatică, pr. Ştefan Lupu, care a redactat şi cartea de rugăciuni Benedictus. Iată răspunsul Sfinţiei sale: "Un vechi adagiu, atribuit lui Prosper de Aquitania, spune: "Lex orandi, lex credendi" (Legea rugăciunii stabileşte legea credinţei). Din acest motiv, Biserica manifestă o grijă deosebită pentru "ortodoxia" cărţilor liturgice, dar şi a cărţilor de rugăciune care alimentează pietatea populară. Este adevărat că, pe lângă rugăciunea oficială a Bisericii, se dezvoltă şi forme personale sau comunitare de rugăciune care nu trec întotdeauna prin "filtrul" Bisericii. Obligaţia păstorilor Bisericii este să vegheze cu atenţie ca formele de devoţiune ale credincioşilor să se inspire din rugăciunea liturgică a Bisericii, punând în centru Euharistia şi Liturgia orelor. Având în vedere această premisă, analizăm cazul concret sesizat: devoţiunea la sfântul Anton. Trebuie să recunoaştem că, după devoţiunea faţă de Maica Domnului (în termeni liturgici: superdulie), sfântul Anton ocupă un loc de frunte în preferinţele credincioşilor, urmat de sfânta Tereza de Lisieux, sfântul Iosif şi, mai recent, fericitul Ieremia. Uneori, mai ales la oraş, Biserica Catolică este cunoscută ca "biserica sfântului Anton". În unele localităţi, unii preoţi înflăcăraţi poate de dorinţa de a dezvolta devoţiunea către sfântul Anton este posibil să fi introdus formulare de rugăciune care să nu fi primit aprobarea superiorilor bisericeşti (imprimatur) şi care să fie la limita "ortodoxiei" cât priveşte exprimarea. Totuşi, din punct de vedere al conţinutului, cred că orice creştin care a primit o minimă instrucţie catehetică face distincţie între rugăciunea către sfinţi (în termeni liturgici dulie) şi rugăciunea către Dumnezeu (cult de adoraţie). Ştie că sfinţii, în speţă sfântul Anton, nu sunt Dumnezeu, ci doar simple creaturi, iubite de Dumnezeu, dar care au colaborat din plin cu harul său. Ei nu se roagă şi nu-i adoră pe sfinţi, ci apelează la rugăciunea lor de mijlocire la Dumnezeu tocmai datorită gradului de unire cu Dumnezeu la care au ajuns. Ştiu, de asemenea, că Isus Cristos este singurul mijlocitor între om şi Dumnezeu. Prin urmare, dacă cineva aude undeva formule de rugăciune care nu corespund credinţei mărturisite, este bine să ia legătura cu preotul respectiv ca să corecteze textul. În cartea de rugăciuni "Benedictus", apărută la Editura "Sapientia", au fost urmărite cu atenţie aspectele menţionate mai sus. Au fost selectate din tezaurul de rugăciune al Bisericii locale şi universale acele rugăciuni care au fost consacrate de lunga tradiţie de rugăciune a credincioşilor catolici. Dacă vă uitaţi la pagina 829, rugăciunea spune: "Isuse, Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul meu, mă închin ţie şi te ador la fel ca slujitorul şi prietenul tău, sfântul Anton". Un alt text unde apare predicatul "mă închin" este la pagina 832, la "rugăciunea unui suflet necăjit", unde se spune: "Sfinte Antoane, ocrotitor plin de iubire al sufletelor necăjite, cu inima copleşită de amărăciune mă închin smerit înaintea icoanei tale". Aici însă sensul termenului "mă închin" nu este cel de "te ador", dimpotrivă exprimă imaginea omului aflat în necaz şi care, cu fruntea plecată, cere ajutorul şi mijlocirea cuiva "mai puternic" decât el. Continuarea rugăciunii de altfel este clară în privinţa puterii de mijlocire a sfântului Anton la Dumnezeu". Fără îndoială, explicaţia de mai sus surprinde şi cele notate de dv. în poezia trimisă.
* Paul Bordea (e-mail). "Aş dori să aflu când poate fi ascultată Liturghia de la Catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi la radio şi pe ce posturi. Am fost rugat să mă interesez despre acest lucru şi de către persoane plecate din ţară şi care ar vrea să "participe" măcar pe calea internetului la celebrările de la catedrală".
Vă mulţumim pentru interesul acordat emisiunilor religioase catolice. În cele de mai jos aveţi răspunsul complet. Radio Iaşi: În fiecare duminică şi în sărbătorile de poruncă (începând cu 26 martie 2006) între orele 08.03 şi 09.00 puteţi asculta sfânta Liturghie din catedrala romano-catolică "Adormirea Maicii Domnului" la Radio Iaşi pe unde medii (AM) - 1053 KHz, precum şi pe internet la adresa www.radioiasi.ro. Tot la Radio Iaşi se transmite în fiecare duminică de la ora 9.15 până la ora 10.00 o altă emisiune religioasă: "Pelerinaj", în care sunt prezenţi şi romano-catolicii. Radio Maria: Din când în când, Liturghii din catedrala din Iaşi, în cursul săptămâni şi duminica, sunt transmise şi la Radio Maria. De asemenea, în fiecare a patra miercuri din lună, la Radio Maria se transmit două emisiuni realizate în studioul din Iaşi (deschis la 21 decembrie 2009): "Oameni şi fapte" şi "Drum spre lumină". Radio Maria poate fi recepţionat cu aparatele de radio în oraşele Oradea (102,2 MHz), Zalău (92,5 MHz), Blaj (94,4 MHz) şi Baia Mare (95,4), prin DIGI pe frecvenţa 12687 MHz, iar pe internet se poate asculta la adresa www.radiomaria.ro. Mai sunt şi alte transmisii ocazionale (Liturghii, concerte, emisiuni) care sunt anunţate din timp pe situl Diecezei de Iaşi, www.ercis.ro. Dacă intraţi pe acelaşi site în coloana din stânga aveţi posibilitatea să accesaţi secţiunea "Ascultă online" şi să alegeţi să ascultaţi: Radio Iaşi, Radio Maria, Radio Vatican sau predici ţinute în catedrală.
* Ghe. Vasilescu (e-mail). Citind cele postate de dv. cu privire la papa Ioan Paul al II-lea, ne întrebăm ce poate fi în sufletul unui om care vede răul acolo unde este binele? Prin ce mecanism se poate transforma cineva încât să caute cu tot dinadinsul să vadă întuneric unde este lumină? La beatificarea papei la Vatican au fost reprezentanţi ai ortodoxiei, inclusiv ai Bisericii din care fac parte cei care postează comentarii ca acelea trimise de dv. Ei au dat declaraţii şi au vorbit pozitiv de fericitul Ioan Paul al II-lea. A vorbit frumos despre papa inclusiv PF Daniel, patriarhul Bisericii din care se recunosc cei care critică. Chiar "Ziarul lumina" şi Radio Trinitas au vorbit sau scris în termeni elogioşi la adresa papei. Să te ridici împotriva propriei Biserici, citând canoane şi sfinţi părinţi, rar ne-a fost dat să vedem şi să auzim. Având în gând cele de mai sus nu ne vine în minte decât cele notate în Evanghelia după Ioan: "Când lumina a venit în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci cine săvârşeşte răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se dea în vileag faptele. Dar cine face adevărul vine la lumină, ca să se vadă că faptele sale sunt săvârşite în Dumnezeu" (Ioan 3,19-21). Mai este vreo şansă pentru asemenea oameni? Dumnezeu ştie! Oricum, dacă vin la lumină, ochiul lor se va umple de lumină. Haideţi să facem un exerciţiu. Scrieţi-ne, vă rugăm, două lucruri frumoase care v-au impresionat la Ioan Paul al II-lea. Ce spuneţi? Reuşiţi? Dar poate că vă cerem prea mult... Începeţi prin a scrie două lucruri frumoase despre liderii dv. sau despre patriarhul ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului. Aşteptăm.
* Prof. univ. dr. Ioan Condor (Bucureşti). "Am citit pe nerăsuflate cartea editată de dv. "Întoarcerea fiului risipitor. O istorie a drumului spre casă" de Henri J.M. Nouwen, traducere de pr. Iosif Răchiteanu, 1999. Un conţinut bogat cu trăiri interioare intense, cu descrieri minunate ale evoluţiei paralele în cele trei etape ale marelui pictor, ale eroilor şi ale autorului. Traducerea este foarte bună, clară şi precisă, curgătoare şi blândă, astfel încât îţi face o mare plăcere lecturarea cărţii. Păcat că lucrarea nu se găseşte în librării, deşi ar prezenta un mare interes şi folos pentru generaţiile de astăzi şi de mâine. Personal am obţinut, pe timp de o săptămână, împrumutul cărţii, timp în care, împreună cu soţia, am parcurs-o cu bucurie şi plăcere. O astfel de carte ar fi necesară să existe în biblioteca fiecărei familii, pentru a fi citită. M-aş bucura dacă mi-aţi comunica adresa autorului şi a traducătorului cărţii, pentru a le face plăcere cu aprecierile noastre. Felicitări pentru publicarea cărţii.
Credem că, prin intermediul revistei, aprecierile dv. ajung la traducător. Dacă doriţi totuşi să-i scrieţi, o puteţi face pe adresa: Str. Ştefan cel Mare, 16, jud. Suceava, 725400 Rădăuţi. Cât despre autor nu mai aveţi cum să-i scrieţi. El a trecut la Domnul la 21 septembrie 1996. A fost preot catolic de origine olandeză. Are peste 40 de cărţi publicate despre spiritualitate. O carte asemănătoare de acelaşi autor, apărută la Editura "Presa Bună", pe care v-o recomandăm, este "Frumuseţea Domnului. Rugăciunea cu icoane".
