Partea a doua din Evanghelia scrisă de sfântul apostol Ioan, numită şi "Cartea semnelor" (1,19-12,50), este cea mai amplă. O atenţie aparte merită capitolul al şaselea, numărând cele mai multe versete, 71, care, cu excepţia a şase (16-21), sunt închinate lui Isus, pâinea vieţii. Evanghelistul Ioan, ca de altfel şi ceilalţi trei evanghelişti, relatează minunea înmulţirii pâinilor.
Mulţimile înfometate şi însetate de dreptate erau în stare să-l asculte zi şi noapte pe Isus care "vorbea ca nimeni altul" şi pentru că se milostivea de cei bolnavi şi năpăstuiţi de duhuri rele.
După ce a promis femeii samaritene "apa vie care ţâşneşte spre viaţa cea veşnică" (In 4,14), inima preamilostivă a Învăţătorului nu putea trece cu vederea trebuinţa hranei de întărire a trupului. Pentru iubirea şi atotputernicia dumnezeiască au fost suficiente cele cinci pâini de orz şi cei doi peşti, pe care Andrei, fratele lui Simon Petru, le-a văzut la un băiat dintre cei mulţi, pentru a sătura mulţimea în care numai bărbaţii erau în număr de 5.000. Apoi câtă delicateţe şi grijă din partea lui Isus, care le spune ucenicilor "să adune bucăţile rămase, ca să nu se piardă nimic!". Minunea era evidentă.
E remarcabilă menţiunea făcută de evanghelist: "Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi" (v. 11). Sintagma "a mulţumi" (în greceşte "euharistein"), folosită de Isus şi în alte împrejurări, mai cu seamă la Cina cea de Taină, rămâne termen consacrat în Liturghia creştină, având în vedere transformarea substanţială a pâinii şi vinului în trupul şi sângele lui Isus Cristos, realitate exprimată cu toată tăria şi claritatea în cuprinsul capitolului menţionat: "Eu sunt pâinea vieţii" (v. 35a). "Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică" (v. 54a).
Pentru fidelitatea cu care evanghelistul Ioan redă acest episod vital în religia creştină merită să i se dea şi titlul de apostol euharistic.
Ca fiu testamentar al Maicii Preacurate, trăitoarea euharistică a Fiului lui Dumnezeu, apostolul vrea să ne mobilizeze pe toţi fraţi ai săi, mărturisitori şi trăitori ai prezenţei reale a lui Isus în Euharistie, pentru ca, susţinuţi de Duhul adevărului şi al iubirii, să ne bucurăm de viaţa nemuritoare.
