Citind Sfintele Scripturi, ne dăm seama că mesajele divine către oameni deseori au fost subapreciate: întâmpinate cu neîncredere şi chiar cu ostilitate, îndeosebi când ele condamnau infidelitatea poporului ales, adică încălcarea legământului.
Însuşi Fiului lui Dumnezeu, Domnului nostru Isus Cristos, i s-au adresat ofense grave şi acuze nedrepte, soldate cu condamnarea la moartea ruşinoasă a crucii.
Neîncrederea şi ostilitatea faţă de Dumnezeu şi de trimisul său au continuat şi continuă sub o sumedenie de forme care de care mai greşite.
Sfântul apostol Petru cunoştea foarte bine astfel de manifestări care atentau la viaţa tinerelor comunităţi creştine. Misiunea sa de apostol al lui Cristos, cu împuterniciri şi responsabilităţi speciale, îl îndreptăţea să ia atitudinea de apărare a cuvântului adevărului.
În a doua sa scrisoare către creştinii de pretutindeni, insistă asupra calităţii de martor în cele auzite, anunţate de Isus şi cele văzute ca săvârşite de dumnezeiescul Mântuitor. Face apel la glasul Tatălui, în momentul evenimentului schimbării la faţă a lui Cristos: "Acesta este Fiul meu cel iubit în care este mulţumirea mea" (2Pt 1,17b). "Noi înşine (Petru, Iacob şi Ioan) am auzit acest glas venit din cer, când eram cu el pe muntele cel sfânt" (v. 18). Mărturia acestora merită să fie luată în seamă, nu "basmele bine ticluite" ale impostorilor eretici.
Ştia bine principele apostolilor, în lumina celor prevăzute de învăţătorul Isus, că vor veni de-a lungul veacurilor "profeţi mincinoşi", cu interpretări care de care mai sofisticate, pentru a duce în eroare pe mulţi. Apostolul atenţionează: "Să ştiţi aceasta: nici o profeţie a Scripturii nu se interpretează după propria părere a cuiva, deoarece profeţia nu a fost niciodată din voinţa omului, ci oamenii sfinţi, aleşi, conduşi de Duhul Sfânt, au vorbit de la Dumnezeu" (v. 20-21). Aşadar, pe aceştia să-i ascultaţi!
"Dumnezeule, care ai învăţat inimile credincioşilor prin luminarea Duhului Sfânt, fă-ne, te rugăm, ca în acelaşi Duh să cunoaştem cele drepte şi să ne bucurăm totdeauna de mângâierea lui. Prin Cristos Domnul nostru. Amin".
