* I.M. (e-mail). "(...) În perioada pe care am petrecut-o în Kenya am început să devin tot mai interesată de formarea spirituală mai ales că de-a lungul anilor am fost mereu implicată, într-o formă sau alta, în facerea de ucenici. Prin providenţa lui Dumnezeu am devenit parte a unei comunităţi internaţionale care practică formarea spirituală (...). Îmi doresc să continui această lucrare de mentorat spiritual în România şi doream să ştiu dacă există vreo iniţiativă în acest sens pentru a nu reinventa roata. Mi s-a spus (...) că şi evanghelicilor le-ar prinde bine să aibă un loc pentru "spiritual retreat", de aceea m-am gândit să vă scriu. Apreciez orice ajutor pe care puteţi să mi-l oferiţi. Multă binecuvântare".
În spaţiul catolic există numeroase posibilităţi pentru zile de reculegere sau exerciţii spirituale. Nu ştim în ce măsură vă veţi regăsi în totalitate ca evanghelică. Deşi în majoritatea locurilor există deschidere ecumenică, totuşi programul exerciţiilor depinde de componenţa grupurilor care se constituie. Ca atare, pe lângă exerciţiile care se orientează spre citirea şi meditarea textelor biblice există şi exerciţii, precum: Liturghii, rugăciuni, cercetarea cugetului, spovadă, împărtăşire în grupuri etc. Asta pornind de la definiţia pe care Ignaţiu de Loyola o dă la astfel de practici în cartea "Exerciţii spirituale": "Prin acest nume, "exerciţii spirituale", se înţelege orice mod de a cerceta conştiinţa, de a medita sau de a contempla, de a se ruga cu glas tare şi în gând, şi alte îndeletniciri spirituale. (...) Căci, după cum a se plimba, a merge şi a alerga sunt exerciţii fizice, tot la fel, orice mod de a pregăti şi a predispune sufletul pentru îndepărtarea de la sine a tuturor ataşamentelor neorânduite şi, odată îndepărtate, pentru căutarea şi găsirea voinţei divine în orânduirea propriei vieţi spre mântuirea sufletului, se numesc exerciţii spirituale". Cunoscând cele de mai sus, în funcţie de zona în care locuiţi, există mai multe case în care se întâlnesc grupuri de tineri, studenţi, familii, persoane consacrate, preoţi, laici etc. pentru exerciţii spirituale, după un program pe care casele respective îl comunică la cerere prin telefon, prin e-mail sau l-au afişat pe situl lor. Iată câteva dintre ele: Bacău - Luncani: Mănăstirea Carmeliţilor, Roman - Traian: Casa de Reculegere a Verbiţilor, Oneşti: Centrul de Spiritualitate Franciscan-Capucin şi Activitate Ecumenică "Domus Mariae", Bucureşti: Comunitatea "Sfântul Claudiu La Colombiere", Bucureşti - Snagov: Mănăstirea Părinţilor Carmeliţi Desculţi, Cluj Napoca: Casa Manresa, Satu Mare: Casa "Sfânta Ana"... Evident, pe lângă casele şi mănăstirile care au un program de exerciţii spirituale, aproape orice parohie mai mare organizează zile de reculegere sau exerciţii spirituale pentru diferite grupuri, găsind un loc adaptat. La fel procedează şi asociaţiile de tineri, de laici sau studenţi.
* Pr. Anton Bişoc (Voievodeasa). "Nu cu prea mult timp în urmă v-am rugat să retipăriţi cartea "Lourdes". Treaba a mers şi eu am cumpărat peste 750 de exemplare pe care le-am trimis în toată lumea. (...) Acum doresc tare mult să mai apară ceva în cinstea sfintei Fecioare. E vorba de cartea "Fatima" tradusă de mine cu ani în urmă şi nu mai există nici un exemplar. Este o carte foarte bună şi actuală; este vorba de evlavia la Inima Neprihănită a Mariei. Eu mă angajez, dacă o am, să distribui cât mai multe în lumea de astăzi care orbecăie în întuneric".
Vom încerca s-o retipărim. Vă mulţumim pentru interes şi pentru munca de răspândire a cărţilor şi revistelor.
* J.F. (Galbeni). "Peste puţin timp am să devin tatăl unui băieţel, la care vreau să-i pun numele Vasile, dar nu am găsit în calendarul romano-catolic acest nume, doar sfântul Vasile cel Mare care este ortodox. Vă rog să-mi spuneţi dacă este un sfânt Vasile romano-catolic. Vă mulţumesc din suflet!".
Felicitări pentru că aţi ales să daţi copilului dv. un nume creştin! Vasile este sărbătorit în calendarul romano-catolic la 2 ianuarie. Pe vremea când a trăit el Biserica nu era despărţită. Ca atare, nu se poate spune că este ortodox. Pe vremea aceea Biserica era una. Iată şi câteva date despre el: Sfântul Vasile cel Mare (330-379) s-a născut în Cezareea Capadociei (Asia Mică) într-o familie care a dat mai mulţi sfinţi. Este autorul "Regulilor" care au jucat un rol considerabil în orientarea monahismului. Ca episcop de Cezareea, în Capadocia (370), se va arăta un adevărat păstor, luptând împotriva ereziei favorizate de împăratul Valens. A scris un important tratat despre Duhul Sfânt. Orientalii celebrează şi astăzi în duminicile din Postul Mare, în noaptea de Paşti şi în sărbătoarea Sfântului Vasile o Liturghie care vine de la el. Pentru activitatea lui practică şi pentru excelentul dar al vorbirii, a primit supranumele de "cel Mare". Aşa stând lucrurile puteţi să-i daţi copilului dv. liniştit numele Vasile.
* M.D. (e-mail). "Am şi eu o întrebare pentru dv. Sunt un tânăr catolic. Am un frate la seminar în Iaşi. Aş vrea să mă căsătoresc cu o fată de religie ortodoxă. Naşii pe care dorim să-i avem la nuntă sunt prieteni tot de religie ortodoxă. Menţionez că în localitatea mea natală, parohul este în vârstă şi are o mentalitate mai "învechită" şi nu ştiu ce ar putea scrie în acele scrisori către seminar. Vă rog să-mi spuneţi dacă fratele meu poate fi influenţat în mod negativ de alegerea mea. I se vor ivi piedici pentru a nu ajunge preot dacă mă voi căsători în condiţiile prezentate mai sus? Vă mulţumesc anticipat pentru răspuns!".
În principiu, alegerile pe care le faceţi vă afectează în primul rând pe dv. Fiţi convins că "părintele acela în vârstă cu mentalitate învechită" nu vă vrea răul, vă vorbeşte din experienţă, din ceea ce a văzut în viaţa lui. Suntem convinşi că Sfinţia sa vrea să aveţi o familie sănătoasă şi trainică. Dacă Dumnezeu nu are decât un rol foarte mic în căsătoria dv. atunci prea puţin contează cât de mult crede logodnica sau cât de mult sunt ataşaţi naşii de Biserică. Veţi face pur şi simplu căsătoria, veţi scăpa de acele momente, iar naşii nu vor fi decât nişte martori. Dacă Dumnezeu este alegerea fundamentală pe care aţi făcut-o şi dacă veţi putea să spuneţi ca Iosua din Vechiul Testament: "Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului", atunci orice amănunt al casătoriei dv. contează. Biserica insistă mereu ca soţii să fie de aceeaşi credinţă. Motivaţia este că cei doi îşi vor construi unitatea familiei prin raportarea la acelaşi sistem de valori, prin faptul că se roagă împreună, că merg împreună la Biserică şi la sacramente. E greu de împlinit acestea dacă cei doi nu au aceeaşi credinţă. În plus, vin copiii şi aceştia vor fi derutaţi când cei doi au credinţe diferite. La fel şi cu naşii... Veţi avea naşii pe care i-aţi ales. Când o familie ajunge în criză, de regulă intră în rol naşii care vor încerca să-i canalizeze pe cei doi spre Acela care poate să aducă pacea şi binecuvântarea în familie. Dacă naşii înşişi nu se raportează la asemenea valori nu au ce să dea noilor căsătoriţi. Sper că fratele dv. v-a explicat toate acestea. Dacă a făcut-o nu are de ce să se teamă. Doar alegerile lui şi modul cum îşi va trăi vocaţia îl vor afecta. Vă dorim gânduri bune şi binecuvântare în familia pe care o veţi întemeia!
* Dorin Martea (e-mail). "Care este diferenţa dintre omul care se spovedeşte o dată în an şi cu gândul "ca pot să păcătuiesc că anul viitor iarăşi mă voi spovedi şi voi fi iertat" şi omul care se teme de păcatele lumii, dar le face inconştient şi merge des la spovadă? Care e diferenţa dintre credinciosul care vine în fiecare duminică la Biserica şi primeşte iertarea păcatelor la spovadă, de creştinul care vine o dată, de două ori pe an şi tot primeşte iertarea păcatelor la spovadă".
Este aceeaşi diferenţă care există între un copil care-şi vizitează foarte des părinţii şi altul care merge o dată pe an la ei. Sau aceeaşi diferenţă care există între Ioan care l-a urmat pe Cristos din tinereţe şi tâlharul care s-a întors în ultima clipă. Când mai multe persoane au fost întrebate dacă le pare rău că s-au întors la Dumnezeu, toate, fără excepţie, au răspuns că le pare rău că nu s-au întors mai repede. Bucuria unei vieţi aproape de Cristos este incomparabilă cu o viaţă trăită departe de el sau cu o viaţă în care iubirea se manifestă din când în când. Când iubeşti vrei să stai cu persoana iubită tot mai mult. Întrebarea dv. îşi găseşte răspuns în conştiinţa şi experienţa că suntem iubiţi de Dumnezeu, în răspunsul dat acestei iubiri şi în intensitatea iubirii noastre faţă de el.
* Adrian Mocanu (e-mail). "Fiţi amabil, ştiu că ortodoxia foloseşte trei tipuri de Liturghii. Vreau să ştiu despre Liturghia romano-catolică, dacă sunt mai multe tipuri de Liturghii, cine le-a compus şi când. Mulţumesc!".
În Biserica Catolică se folosesc mai multe Liturghii, după ritul la care ne referim. În romano-catolicism despre care întrebaţi se foloseşte ritul roman. În acest rit actualmente este Liturghia care a ieşit în urma reformei adusă de Conciliul Vatican II şi Liturghia veche, tridentină (în limba latină).
