În catedrala romano-catolică din Satu Mare, duminică, 3iulie, a avut loc beatificarea unui episcop martir din regimul comunist din România: János Scheffler (1887-1952). A fost episcop de Satu Mare în perioada 1942-1948. A murit în închisoarea de la Jilava, la 6 decembrie 1952. Este al doilea episcop ridicat la cinstea altarelor, după Bogdánffy Szilárd (1911-1953), beatificat la Oradea, la 30 octombrie 2010.

Cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, a dat citire decretului prin care episcopul martir a fost trecut în rândul fericiţilor. Sfânta Liturghie solemnă a fost prezidată de cardinalul Erdo Péter, primat al Ungariei. La eveniment au participat 35 de episcopi, 150 de preoţi şi aproape 20.000 de credincioşi din ţară, precum şi din Ungaria, Ucraina, Austria, Germania, Italia, Serbia şi Slovacia. Din Dieceza de Iaşi au fost prezenţi PS Petru Gherghel şi PS Aurel Percă.

Episcopul János Scheffler s-a născut la 29 octombrie 1887, în localitatea Cămin, într-o familie de clăcaşi cu zece copii, dintre care trei au ales viaţa consacrată: János şi Ferenc au devenit preoţi, iar Mária a devenit călugăriţă.

Studiază la gimnaziul catolic din Satu Mare, la Facultatea de Teologie din Budapesta, iar după hirotonire (6 iulie 1910), timp de doi ani, studiază la Roma, unde obţine titlul de doctor în dreptul canonic. Lucrează ca vicar la Ciumeşti şi Ujgorod. În anul 1917, episcopul său îi încredinţează reorganizarea şi conducerea Colegiului catolic din Satu Mare, iar ulterior îl numeşte profesor de teologie.

În vara anului 1922, pentru a-şi perfecţiona limba română, călătoreşte timp de trei luni prin Bucovina şi Moldova. Este primit de ep. Alex. Th. Cisar la Iaşi, Paşcani, Gherăeşti şi Săbăoani.

Între anii 1923 şi 1925 este paroh la Moftinu Mare şi totodată profesor de religie la liceu. Predă dreptul canonic şi istoria Bisericii, fiind în acelaşi timp şi îndrumător spiritual al studenţilor teologi. După unificarea Diecezelor de Satu Mare şi Oradea i se încredinţează, în anul 1929, organizarea studiilor teologice. Scrie manuale de educaţie religioasă pentru elevii de liceu şi pentru intelectualii catolici.

În anul 1940 este numit profesor de drept canonic la Universitatea din Cluj, apoi este ales membru al Academiei "Sfântul Ştefan".

În anul 1942 ajunge episcop al Diecezei de Satu Mare, fiind consacrat la 17 mai. Îşi ia ca deviză cuvintele: Ca toţi să fie una! Înfiinţează seminarii liceale la Satu Mare, Carei şi Ujgorod. În anul 1946, papa Pius al XII-lea l-a numit în locul episcopului de Györ, Apor Vilmos, care a murit ca martir.

În anul 1950, când se opune autorităţilor comuniste care doreau o Biserică naţională, este internat cu domiciliu forţat la Baia de Criş. La 10 martie 1952 este arestat şi anchetat la Ministerul de Interne, iar la 12 septembrie 1952 este mutat la închisoarea de la Jilava. Torturile şi condiţiile inumane din închisoare îi distrug sănătatea. Moare la 6 decembrie 1952. Dan Mizrahy, compozitor de origine evreiască cu care a împărţit celula, reţine ultimele cuvinte rostite în limba latină de episcopul muribund: "Ibi vacabimus...", începutul unui text din sfântul Augustin la care episcopul medita adesea: "Acolo ne vom odihni şi vom vedea; vom vedea şi vom iubi; vom iubi şi vom lăuda. Iată ce va fi la sfârşitul fără de sfârşit. Şi ce alt sfârşit avem, dacă nu să ajungem în împărăţia care nu va avea sfârşit" (De Civitate Dei, 22,30).

Este îngropat în cimitirul ortodox din Jilava. În toamna anului 1965 rămăşiţele pământeşti ale episcopului sunt duse în cripta catedralei din Satu Mare, unde au rămas până la 17 iunie 2011, când sunt mutate în catedrală. În ziua de 24 iunie, PS Eugen Schönberger, episcop de Satu Mare, sfinţeşte noul monument funerar ce conţine rămăşiţele pământeşti ale episcopului Scheffler, lângă altarul secundar din partea dreapta a naosului bisericii. (CC)