În urmă cu 60 de ani, la 29 iunie 1951, Joseph Ratzinger era hirotonit preot

Era o zi splendidă de vară şi atunci când episcopul a impus mâinile asupra mea, o pasăre a intonat un cânt de bucurie

În relatarea autobiografică esenţială şi limpede publicată în anul 1997 - şi care în originalul german este intitulată Aus meinem Leben. Erinnerungen 1927-1977 ("Din viaţa mea. Amintiri, 1927-1977") - Joseph Ratzinger cu vie simplitate evoca hirotonirea sa prezbiterală. Cel care a impus mâinile la 29 iunie 1951 la Freising asupra diaconului în vârstă de 24 de ani, asupra fratelui său mai mare Georg şi asupra altor 42 de tineri a fost marele protagonist al Bisericii Catolice din Germania: card. Michael von Faulhaber (1869-1952), biblist şi patrolog de seamă, arhiepiscop de München şi Freising din anul 1917. În anii întunecaţi ai celui de-al Treilea Reich a devenit unul dintre cei mai curajoşi critici ai regimului hitlerist.

"Cel puţin ultimele două luni - scrie Ratzinger - am putut să mă dedic în întregime pentru a mă pregăti la marele pas: hirotonirea preoţească pe care am primit-o în domul din Freising prin mâna cardinalului Faulhaber, în sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Paul din anul 1951. Eram peste 40 de candidaţi; atunci când am fost chemaţi am răspuns Adsum, "Prezent". Era o zi splendidă de vară care rămâne de neuitat, ca momentul cel mai important din viaţa mea. Nu trebuie să fim superstiţioşi, însă în momentul în care bătrânul arhiepiscop a impus mâinile asupra mea, o pasăre - probabil o ciocârlie - s-a ridicat de la altarul mare din catedrală şi a intonat un mic cântec de bucurie; pentru mine a fost ca şi cum un glas de sus îmi spunea: E bine aşa, eşti pe calea cea bună. Au urmat apoi patru săptămâni de vară, care au fost ca o unică, mare sărbătoare. Ziua primei Liturghii [8 iulie, la Traunstein] biserica parohială "Sfântul Osvald" era luminată în toată splendoarea ei şi bucuria care o umplea, aproape palpabil, i-a implicat pe toţi în acţiunea sacră, în forma cea mai vie a unei "participări active", care nu avea nevoie de o acţiune exterioară deosebită. Eram invitaţi să ducem în toate casele binecuvântarea primei Liturghii şi am fost primiţi pretutindeni, chiar şi de persoane complet necunoscute, cu o cordialitate, pe care până în acel moment nu mi-aş fi imaginat-o. Astfel am experimentat foarte direct ce aşteptări mari au oamenii din partea preotului, cât de mult aşteaptă binecuvântarea sa, care derivă din forţa sacramentului. Nu era vorba de persoana mea sau de cea a fratelui meu: ce ar fi putut să însemne în ei înşişi doi tineri ca noi pentru atâţia oameni pe care îi întâlneam? Ei vedeau în noi persoane cărora Cristos le-a încredinţat o misiune, pentru a duce prezenţa sa printre oameni. Tocmai pentru că în centru nu eram noi, se năşteau rapid relaţii de prietenie".

De 60 de ani preot, Joseph Ratzinger desfăşoară în fiecare zi cu umilinţă şi transparenţă misiunea de a-l face prezent pe unicul Domn al lumii şi al istoriei printre femeile şi bărbaţii din timpul nostru, semănând în sufletele lor. Pentru aceasta - fiind sigur că îl interpretez nu numai pe cel care se recunoaşte în Biserica Catolică, ci foarte multe alte persoane din toată lumea - "L'Osservatore romano" îi oferă lui Benedict al XVI-lea urările sale şi repetă pentru el cuvintele din vechea rugăciune pentru papa, invocând de la Cristos ocrotire şi singura fericire care contează: Dominus conservet eum et vivificet eum et beatum faciat eum in terra et non tradat eum in animam inimicorum eius.

(După L'Osservatore romano, 29 iunie 2011)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Scrisoare de felicitare

Iaşi, 28 iunie 2011

Sanctităţii sale Benedict al XVI-lea

Suveranul Pontif

Cetatea Vaticanului

Sfinte Părinte,

În sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Paul trăim bucuria credinţei noastre în Isus Cristos, care a voit să-şi întemeieze Biserica pe cele două coloane puternice şi fundamentale, ca ea să rămână adevăratul sacrament de mântuire pentru toată lumea şi pentru toate timpurile.

În această zi reînnoim bucuria noastră în darul făcut pentru Biserică, de a avea şi astăzi un succesor al lui Petru, care să ne asigure de piatra noastră puternică, în persoana voastră, Sfinte Părinte.

Trăind împreună cu toţi episcopii, preoţii, persoanele consacrate şi credincioşii din lume ziua fericită a binecuvântatului aniversar sacerdotal al Sanctităţii voastre - 60 de ani de preoţie -, vă asigurăm, Sfinte Părinte, de iubirea noastră filială şi de deplina consideraţie, precum şi de rugăciunile noastre, orele de adoraţie şi operele de caritate, oferite în luna iunie pentru sănătatea, puterea şi bucuria Sanctităţii voastre în ministerul petrin, spre binele întregii Biserici şi spre creşterea în iubirea lui Dumnezeu, care ne iubeşte atât de mult şi este izvor al adevăratei fericiri pământeşti şi veşnice: Deus enim caritas est.

Noi, episcopii, preoţii, seminariştii, persoanele consacrate şi credincioşii din Dieceza de Iaşi (România), ne unim în rugăciune în ziua sărbătorii aniversarului Sanctităţii voastre şi implorăm, Sfinte Părinte, generoase binecuvântări cereşti din partea marelui preot şi din partea Inimii lui Isus, prin mâinile preasfintei noastre Maici a Bisericii, Fecioara Maria.

Cu respect filial şi deplină încredere, implorăm pentru noi toţi binecuvântarea apostolică şi paternă din partea Sanctităţii voastre.

Din inima noastră,

Ad multos benedictos felicesque annos!

+ PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi

+ PS Aurel Percă, episcop auxiliar