Martor ocular, zi de zi, pas cu pas, al activităţii evanghelizatoare a Învăţătorului dumnezeiesc, sfântul apostol şi evanghelist Ioan a reţinut cu fidelitate diferitele împrejurări în care s-a aflat Isus, pe care le-a notat în Evanghelia a patra, scrisă de el.
În capitolul al optulea, versetele 1-11, descrie una dintre confruntările dintre Isus şi cărturari împreună cu fariseii care, ca nişte "paparazzi" din zilele noastre, îl pândeau în tot ceea ce făcea şi spunea, pentru a le răstălmăci şi, întinzându-i capcane, să-l poată incrimina.
Este vorba despre "femeia prinsă în adulter", pe care o aduc la Isus, înainte de "a o ucide cu pietre", aşa cum prevedea legea mozaică (Dt 22,22-24). Puteau s-o facă, aplicând legea. În perversitatea lor, o aduc la Isus, pentru a-l ispiti: "Dar tu ce zici?". Isus nu le răspunde imediat, ci, "aplecându-se, scrie cu degetul pe pământ" (v. 6b). Ce anume scria? Evanghelistul nu notează. Ne putem imagina din alte confruntări: "Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi!" (Mt 23,13a).
La insistenţa acuzatorilor, Înţelepciunea divină le răspunde ad hominem, cum meritau: "Acela dintre voi, care este fără de păcat, să arunce primul cu piatra în ea" (v. 7b). La auzul acestei provocări la sinceritate, acuzatorii au avut minimul de bun simţ de "a pleca unul câte unul" (v. 9). Este grăitor minidialogul dintre Isus şi femeie: "Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?" - "Nimeni, Doamne" - "Nici eu nu te condamn; mergi: de acum să nu mai păcătuieşti!". Concluzie: Aviz acuzatorilor tiranici, ipocriţi!
