Înainte şi după
Într-o povestioară de-a lui Woody Allen, doi prieteni au între ei o discuţie aprinsă. La un moment dat, unul dintre ei întreabă: "După părerea ta, există viaţă după moarte?". Celălalt, căzând puţin pe gânduri, vine tot cu o întrebare: "Dar, după părerea ta, există viaţă înainte de moarte?". De fapt, problema se pune în sensul a ceva dăruit spre a fi trăit, urmat de o altă trăire a ceva ce înseamnă dar. Un dar al Creatorului, pe de o parte, şi un dar al Mântuitorului înviat, pe de altă parte. Iar cel mai important este a privi lucrurile nu în mod shakespearean, în sensul de a fi sau a nu fi, ci mai degrabă ca făcând sau nu parte din împărăţia lui Dumnezeu. Toate celelalte decurg de la sine. Sau, mai bine zis, una din alta.
Or, decurgerea se opune scurgerii. O clepsidră poţi s-o întorci invers şi joaca de-a scursul se perpetuează. Fără urmări. Un fel de scurgere a timpului şi, odată cu el, a vieţii. Viziune total necreştină. Şi aceasta în timp ce Dumnezeu desfăşoară în faţa noastră un proiect realizat în bună măsură şi realizabil până şi dincolo de moarte. Iată de ce, contează relaţia noastră cu Cristos. Sau relaţionarea.
