Simon Bariona (fiul lui Iona), numit de Isus Petru, este personaj de prim rang în Biserica întemeiată de Isus Cristos, ca urmare a mărturisirii divinităţii acestuia, prin revelarea de către Tatăl: "Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!" (Mt 16,16b). Isus confirmă adevărul descoperirii şi îl constituie pe Petru temelie a Bisericii sale: "Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui" (Mt 16,18).
Sfintele Evanghelii atestă ucenicia sa notorie la şcoala lui Isus, dârzenia şi ataşamentul său faţă de Învăţătorul dumnezeiesc. Sunt bine cunoscute intervenţiile sale în momente definitorii: "Doamne, salvează-mă!" (Mt 14,30b), încercând să meargă pe apă, spre Isus.
"Doamne, ce bine ne simţim aici! Dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie" (Mt 17,4), la Schimbarea la faţă a lui Isus.
"Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?". Isus i-a spus: "Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte" (Mt 18,21-22) - îndreptarea fraternă, iertarea aproapelui.
"Chiar dacă toţi se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mă voi scandaliza niciodată!" Isus i-a zis: "Adevăr îţi spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a fi cântat cocoşul, de trei ori mă vei renega". Petru i-a zis: "Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega!" (Mt 26,35) - temeritatea lui Petru.
"Nu ştiu ce vorbeşti! Nu-l cunosc pe omul acela!" (Mt 26,70) - momentul de laşitate al lui Petru.
"Şi, ieşind afară, a plâns amar" (Mt 26,76) - căinţa exemplară a lui Petru.
"Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice, iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti sfântul lui Dumnezeu" (In 6,68-69) - la scandalizarea mulţimii privind autodeclararea lui Isus ca pâine a vieţii.
"Da, Doamne, tu ştii că te iubesc!... Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc!" Isus îi spune: "Paşte mieluşeii mei!... Paşte oile mele!" (In 21,15-17) - împuternicirea pastorală. (va urma)
