Discursul curajos, inspirat, al apostolului Petru, în ziua Rusaliilor, i-a convins pe trei mii de bărbaţi dintre cei prezenţi la Ierusalim să primească îndemnul de a se converti, de a se boteza şi de a fi îmbogăţiţi cu darul Duhului Sfânt. Ei erau stăruitori în învăţătura apostolilor şi în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi la rugăciune.
Un fapt carismatic săvârşit de Petru, acela al vindecării ologului care cerşea la poarta templului, numită Cea Frumoasă, prin cuvintele: "Argint şi aur nu am, însă ceea ce am, aceea îţi dau: în numele lui Isus Nazarineanul, ridică-te şi umblă!" (Fap 3,6), a pus în uimire mulţimea.
Întrucât aceasta se ţinea de Petru şi de Ioan, Petru foloseşte ocazia de a explica adevărul că autorul vindecării ologului este Isus, pe care ei au cerut lui Pilat, "din neştiinţă", să fie răstignit, dar pe care Dumnezeu l-a glorificat, înviindu-l din morţi. Le adresează şi lor acelaşi îndemn de a se converti, pentru a li se ierta păcatele şi ca să vină timpuri de mângâiere de la Domnul. Rezultatul? Numărul bărbaţilor care au crezut s-a ridicat la aproape cinci mii.
Autorităţile iudaice (preoţii, comandantul gărzii templului şi saduceii), înfuriaţi, au intervenit brutal, aruncându-i în închisoare pe Petru şi pe Ioan. În ziua următoare, duşi în faţa Sinedriului şi întrebaţi: "Cu ce putere şi în numele cui faceţi voi aceasta?" Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a spus: "Conducători ai poporului şi bătrâni ai lui Israel... să vă fie cunoscut tuturor şi întregului popor al lui Israel, în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, pe care voi l-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu l-a înviat din morţi, în el stă acesta (ologul) înaintea voastră vindecat"...
Uimiţi de răspuns şi văzându-l pe cel vindecat, după ce se sfătuiesc în taină ce să facă, renunţă la brutalitate şi recurg la ameninţări drastice adresate apostolilor de a nu mai învăţa în numele lui Isus. Apostolii Petru şi Ioan le răspund răspicat: "Judecaţi voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai degrabă de voi decât de Dumnezeu. Căci noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit".
Răspunsul acesta răsună ca un ecou de-a lungul veacurilor, dat prigonitorilor credinţei creştine.
