"Fiţi sfinţi, pentru că eu, Domnul, sunt sfânt" (1Pt 1,16). "Sfinţenia este un atribut al lui Dumnezeu, care exprimă transcendenţa şi separarea sa de orice realitate creată, mai ales de rău şi de păcat. (...) Sfinţi, în sens larg, sunt toţi creştinii care, însufleţiţi de virtutea dragostei, trăiesc şi mor în harul lui Dumnezeu şi se bucură de fericirea veşnică a raiului. În sens strict, sunt sfinţi toţi acei creştini pe care Biserica i-a ridicat la cinstea altarelor, pentru că au practicat în mod eroic virtuţile creştine sau pentru că şi-au dat viaţa pentru credinţă, îndurând moartea de martir" (Ioan Tamaş, Mic dicţionar teologic, "Sapientia", Iaşi, 2008).
În solemnitatea Tuturor Sfinţilor (1 noiembrie) sunt comemoraţi toţi cei pe care Dumnezeu i-a primit în împărăţia sa şi ne sunt acum mijlocitori în faţa sa, fie că sunt menţionaţi sau nu în calendare.
În calendarul nostru sunt amintiţi în fiecare an 479 de sfinţi. Dintre aceştia, 196 sunt prezenţi în calendarul roman general, comemoraţi la aceeaşi dată fixă în bisericile din toată lumea.
Şi dintre oamenii celui de-al treilea mileniu, Dumnezeu continuă să-şi aleagă sfinţii şi să-i ofere Bisericii şi lumii ca modele.
