Episcopul dr. Bogdánffy Szilárd, unul dintre primii martiri ai comunismului, a fost ridicat la cinstea altarelor în catedrala din Oradea la 30 octombrie. Arhiepiscopul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, a prezentat decretul de beatificare. Liturghia solemnă a fost prezidată de cardinalul Erdo Péter, arhiepiscop şi mitropolit de Budapesta, primatul Ungariei. La eveniment au participat un numeros grup de arhierei, credincioşi şi invitaţi din ţară şi de peste hotare. Din Dieceza de Iaşi au participat PS Petru Gherghel şi PS Aurel Percă.

Bogdánffy Szilárd Ignác s-a născut la 21 februarie 1911 în Banatul de Nord. A absolvit Gimnaziul Piarist din Timişoara şi Seminarul Teologic din Oradea. A fost hirotonit preot în catedrala din Oradea, la 29 iunie 1934, de către episcopul István Fiedler.

Datorită calităţilor deosebite, încă de timpuriu, a fost cooptat în activităţi de coordonare la nivel diecezan atât la Oradea, cât şi la Satu Mare. În octombrie 1939 a fost arestat, iar la 21 decembrie 1939 a fost trecut peste graniţă împreună cu alţi 35 de deţinuţi, dintre care 15 preoţi. Între anii 1940 şi 1943, Bogdánffy Szilárd a efectuat studii în filozofie şi dogmatică la Universitatea Pázmány Péter din Budapesta, obţinând titlul de doctor în teologie.

Reîntors în România, în anul 1944, a fost numit profesor la Gimnaziul Catolic "Szent József" din Oradea. În aprilie 1947 a fost ridicat la rangul de canonic al catedralei episcopale din Oradea şi numit vicar episcopal. Cu câteva zile înainte de arestarea episcopului de Satu Mare şi Oradea, Ioan Scheffler (martie 1949), Bogdánffy Szilárd a fost consacrat episcop al acestei dieceze. A fost consacrat în clandestinitate, la 14 februarie 1949, la vârsta de 38 de ani, în capela Nunţiaturii Apostolice din Bucureşti, de către episcopul Gerald Patrick Aloysius O'Hara de Savannah, regent al Nunţiaturii Apostolice din România.

La 5 aprilie, în acelaşi an, a fost arestat la Oradea şi purtat prin cele mai grele închisori: Jilava, Sighet, Capul Midia şi Aiud. Condamnarea de 12 ani de muncă silnică a fost dată abia în anul 1953.

În decursul detenţiei, se urmărea constrângerea deţinutului pentru a renunţa la fidelitatea faţă de credinţă, faţă de Sfântul Părinte şi faţă de disciplina Bisericii Catolice. Rămânând statornic în chemare, după lungi şi grele chinuri, moare la 1 octombrie 1953 la Aiud, la vârsta de 42 de ani.

Deşi rareori vorbea despre suferinţele proprii, de la episcopul Bogdánffy a rămas următoarea mărturie: "Oasele de la picioare mi-au fost dislocate, căci am primit 72 de lovituri la tălpi". Una dintre mărturiile care au rămas despre felul în care a îndurat regimul de detenţie vine din partea episcopului greco-catolic de Lugoj, Ioan Ploscaru, care l-a amintit în memoriile sale drept blând şi modest. Din cauza disponibilităţii sale de a-i ajuta pe ceilalţi a fost supus la torturi şi izolat la "neagra" (celulă pentru un singur deţinut, fără ferestre şi fără posibilitatea aşezării pe orizontală), unde rezistenţa umană era încercată la limitele extreme ale supravieţuirii.

La 27 martie 2010, papa Benedict al XVI-lea a aprobat Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor decretul privitor la martirajul episcopului Bogdánffy Szilárd. Când a ajuns în România vestea acestei decizii, arhiepiscopul romano-catolic de Bucureşti, Ioan Robu, a spus: "Vestea beatificării episcopului Bogdánffy aduce mare bucurie în întreaga Biserică Catolică din România. Desigur, Bogdánffy, ca preot şi episcop, a slujit Dieceza de Oradea şi Satu Mare, dar ca martir pentru credinţă dă bucurie întregii Biserici Catolice".

Un eveniment identic celui din Oradea va avea loc la 3 iulie 2011, la Satu Mare, când va fi beatificat episcopul martir Scheffler Janos.