Născut la 24 iunie 1927, la Răchiteni, a urmat cursurile seminariilor din Iaşi şi din Alba-Iulia, fiind hirotonit preot la 8 decembrie 1954, la Oradea. În perioada 1955-1957 a activat în parohiile Văleni, Luizi-Călugăra şi Bacău, iar în următorii doi ani în Parohia Iaşi. La 10 aprilie 1959 a fost numit secretar la Institutul Teologic din Iaşi, decizia nemaifiind aplicată deoarece, în noaptea de 20 spre 21 mai 1959 a fost arestat de securitate.
La originea arestării sale s-au aflat notele informative din dosarul care a fost creat de securitate pe numele său. În rezumat, pr. Pârţac era acuzat de a fi desfăşurat activităţi "duşmănoase" împotriva regimului comunist, prin "discuţiile ce le poartă cu credincioşii catolici", prin predicile sale şi prin legăturile pe care le avea cu studenţii catolici din Iaşi, cărora le împrumuta cărţi religioase din biblioteca parohială. Printre cărţile împrumutate de pr. Pârţac unor studenţi s-au aflat şi "Problema muncitorească", respectiv "Dicţionarul limbii române" al lui August Scriban, tipărite, în perioada interbelică, la Editura "Presa Bună" din Iaşi.
De menţionat faptul că urmăritorii săi i-au creionat părintelui portretul unui "contrarevoluţionar" şi "anticomunist", după ce acesta din urmă ar fi condamnat, în cadrul unor convorbiri particulare, represiunea antireligioasă practicată de regimul comunist, îngrădirea libertăţilor religioase pentru elevi şi studenţi, îngrădirea libertăţii de conştiinţă pentru profesorii obligaţi de regim la o îndoctrinare forţată a elevilor şi a studenţilor, pericolul pentru conştiinţa tinerilor catolici a propagandei comuniste atee ş.a.
La 28 aprilie 1959, securitatea ieşeană a luat decizia arestării pr. Ioan Pârţac, operaţiunea fiind pusă în aplicare în noaptea de 20 spre 21 mai 1959. Scena arestării este descrisă astfel de către sora Iucunda, care activa în parohie: "Pe la ora 12.00 noaptea au venit vreo şase civili (...) L-au sculat pe pr. Pârţac şi i-au început a face percheziţii (...) Îmi venea să strig la ei: "Hoţilor, tâlharilor, ce veniţi noaptea să ne tulburaţi somnul?" ?ştia sunt nişte criminali şi hoţi. Când l-au luat pe pr. Pârţac, mă uitam pe geam cum îl duceau şi îmi venea să strig: "Curaj, părinte, cu Dumnezeu înainte, fără frică" - dar am tăcut (...) Nu trebuie să-şi schimbe declaraţiile, că-l bat de-l ucid. ?ştia sunt cruzi ca nişte fiare. Dumnezeu să-l ajute".
Arestarea tânărului vicar de Iaşi a provocat stări de tristeţe, îngrijorare şi confuzie în mediul catolic, generând totodată reacţii de condamnare din partea unor preoţi, măicuţe şi laici. De exemplu, arestarea pr. Pârţac, cu doar câteva zile înainte de prima sfântă Împărtăşanie a provocat indignarea unuia dintre credincioşi, care se confesa astfel unui informator: "Adevăratul motiv al arestării este că pr. Pârţac era un preot foarte bun, era ca un tată pentru copii, îi învăţa catehismul şi era iubit de toţi. Ei nu iubesc deloc dezvoltarea Bisericii noastre şi cum văd un preot al lui Dumnezeu, imediat îl arestează pentru te miri ce".
Procesul pr. Ioan Pârţac a avut loc în iulie 1959, iar prin Sentinţa nr. 427 din 22 iulie 1959, a fost condamnat la opt ani de închisoare corecţională pentru "răspândire de publicaţii interzise". Sentinţa a rămas definitivă după ce Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare Bucureşti, prin Decizia nr. 2283 din 1 septembrie 1959, i-a respins recursul. A fost încarcerat la Penitenciarul Iaşi, pentru executarea pedepsei, iar prin Decretul nr. 411/ 1964, pr. Ioan Pârţac a fost graţiat de restul pedepsei, fiind pus în libertate.
După eliberare, a activat în parohiile Hălăuceşti, Săbăoani, Huşi şi, mai ales, la Cacica. "Cinstitor fervent al Maicii Domnului, a dezvoltat pietatea mariană la Cacica", se menţionează în lucrarea Necrolog.
A murit la 17 aprilie 1996, fiind înmormântat în cimitirul parohial din Cacica.
