Trup şi suflet
"Cu inima cât un purice", "cu jumătate de gură" sau "fără să pui suflet" sunt expresii care indică neimplicare. O analiză serioasă poate pune şi diagnosticul: teamă, timiditate sau nehotărâre. Şi care-i leacul? Ataşamentul total pentru o cauză, ataşament ce poate fi redat prin expresia "trup şi suflet".
În timp ce unii caută să localizeze într-o parte sau alta a trupului punctul de interferenţă sau reşedinţa sufletului, alţii susţin că ar fi vorba de un fel de energie sau aură ce dă pe dinafară, asimilabilă componentei spirituale. Altfel spus, nu sufletul s-ar găsi pe undeva prin trup, ci trupul ar sta în suflet. Ca şi cum ceva dintr-o altă dimensiune ar învălui trupul material. Dar oare nu se insistă cumva prea mult pe una sau pe alta dintre componente, accentuându-se separarea în detrimentul unităţii? Poate că nici n-ar trebui gândite separat, dacă n-ar exista anomalia devenită "normal" odată cu moartea. Până atunci însă ar fi bine să ne descotorisim de platonismul care vede în trup o închisoare sau un ambalaj al sufletului, de parcă acesta din urmă ar tânji după eliberare. Dumnezeu ne consideră şi ne vrea o unitate de fiinţă (fie ea şi cu două componente), cel puţin până la moarte, dar şi după, căci ne-a pregătit reîntregirea prin înviere. Aşadar, trup şi suflet... spre împlinire.
