* Emanoil Dâscă (Hunedoara). "Aş dori, dacă se poate, să daţi câteva amănunte despre Poarta de Răsărit din cetatea Ierusalimului. De ce este acum închisă? Este adevărat că se va deschide când Mesia va veni a doua oară?"

Pentru a vă răspunde, am luat legătura cu pr. Iosif Dorcu care a lucrat şapte ani în Ţara Sfântă. În cele ce urmează redăm răspunsul Sfinţiei sale. Cetatea Ierusalimului are în total opt porţi. Dintre acestea una este foarte recentă (Poarta Nouă), iar una este zidită (Poarta cea Frumoasă sau Poarta de Aur). Poarta de Aur sau cea Frumoasă se afla în imediata apropiere a templului. Pentru că este spre răsărit, trebuie să ţinem cont de profeţia lui Malahia: "El (Mesia), va veni ca soarele dreptăţii şi pe norii cerului" (4,2). Probabil din acest text se consideră venirea lui Mesia prin această poartă. De asemenea, profetul Ezechiel mai are câteva versete despre această poartă (44,1-3): "M-a adus înapoi la poarta de afară a sfântului lăcaş, dinspre răsărit. Dar era închisă. Şi Domnul mi-a zis: "Poarta aceasta va sta închisă, nu se va deschide şi nimeni nu va trece pe ea; căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a intrat pe ea. De aceea, va rămâne închisă!". La fel de interesant este şi versetul 43,1: "M-a dus la poartă, la poarta dinspre răsărit. Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel venea de la răsărit". Aşa că se pot face multe supoziţii pe seama acestei porţi zidite. Musulmanii, când au ocupat cetatea, au zidit această poartă pentru a nu fi deranjaţi la moscheile lor. Actualmente, în exterior poarta este străjuită de sute de morminte musulmane. Prin această poartă Isus a intrat la Duminica Floriilor. Tot în partea de răsărit mai este o poartă, a Leilor sau a sfântului Ştefan.

* Petru Blaj (Săbăoani). "Am şi eu câteva întrebări: 1) De ce Isus le-a spus ucenicilor să arunce mreaja în partea dreaptă şi nu în partea stângă? 2) Cu ce au ajuns sfinţii Petru şi Paul la Roma, deoarece din Ţara Sfântă până la Roma este o distanţă foarte mare? 3) De ce a spus Dumnezeu că nu va mai pedepsi lumea prin potop? 4) Pilat a spus că Isus este nevinovat, atunci de ce l-a dat ca să fie biciuit?"

1) Probabil pentru că până atunci ucenicii au aruncat mreaja în partea stângă şi nu au prins nimic. Acum Isus le spune s-o arunce în partea cealaltă. Ei ascultă şi au parte de belşug. Astfel ei învaţă că trebuie să trăiască în ascultare faţă de el. Când se încred în forţele proprii nu realizează nimic: "Fără mine, nimic nu puteţi face". 2) Pentru întrebările 2 şi 3 vă recomandăm să citiţi Cartea Faptele Apostolilor, capitolele 27 şi 28 şi cartea Genezei, capitolele 8 şi 9 unde veţi găsi răspunsuri ample la întrebările dv. În rezumat, sfântul Paul a ajuns la Roma pe jos şi cu corabia. După potop, Dumnezeu a încheiat un legământ cu Noe şi cu familia lui. Parte a legământului este şi faptul că "apele nu se vor mai face un potop ca să nimicească orice făptură". 4) Pentru a înţelege mai bine, iată cum au stat pe scurt lucrurile cu privire la Pilat. El era guvernatorul roman al provinciei Iudeea, chemat să împartă dreptatea romană. Într-o zi, Sinedriul evreilor i-a adus un deţinut. Era Isus. Pentru că evreii nu puteau să condamne pe cineva la moarte, i se cere lui Pilat să intre la judecată. Prima acuzaţie a fost de răscoală. Pilat pune întrebări, ascultă câţiva martori şi îşi dă seama că Isus era nevinovat. Verdictul lui a fost: "Nu găsesc nici o vină în omul acesta". Între timp, de la soţia lui soseşte mesajul că a fost tulburată în vis şi să aibă grijă să nu-i facă nici un rău lui Isus pentru că este un om drept. Când căuta să scape de pronunţarea osândei, evreii au venit cu o nouă acuzaţie pentru Isus: "Omul acesta s-a proclamat împărat". Pilat îl întreabă pe Isus, care-i răspunde că împărăţia lui nu-i din lumea aceasta. Îşi dă seama că nici această acuzaţie nu poate fi reală. Evreii îl acuză pe Isus că a afirmat că este Fiul lui Dumnezeu. Începe să-i fie teamă şi de aceea încearcă să fugă de răspundere, să scape de pronunţarea sentinţei. Auzind că Isus este din Galileea, îi trimite pe evrei la Irod, aflat atunci la Ierusalim şi care avea jurisdicţie peste Galileea. Isus este trimis înapoi. Pilat, după ce spune că nu găseşte nici o vină în el, vine cu ideea de a-l elibera pe Isus, după cum era obiceiul înainte de Paşti de a fi graţiat un condamnat. Evreii îl cer pe Baraba. În acest context, Pilat întreabă: "Ce să fac cu Isus?". "La moarte cu el", a fost răspunsul mulţimii. Cu gândul de a le înmuia inima, dă ordin să fie bătut şi-l arată apoi mulţimii: "Iată omul". Căuta să-l scape, dar iudeii i-au spus că dacă nu-l răstigneşte nu este prieten cu împăratul. Auzind aceasta, precum şi strigătele mulţimii, l-a dat în mâinile lor ca să fie răstignit. A luat un lighean şi s-a spălat pe mâini, crezând că scapă de răspundere. A sacrificat dreptatea, a călcat legile pe care trebuia să le apere pentru că a voit să-şi salveze postul şi să facă pe plac mulţimii.

* Ioan Cojan (Traian). Mulţumindu-vă pentru gândurile legate de Anul Sfintei Preoţii, redăm aici câteva, cu încrederea şi speranţa că vă rugaţi pentru preoţi. "Întrucât ne mai aflăm în anul special închinat Sfintei Preoţii, aş dori să fac câteva consideraţii asupra sacramentului sfintei Preoţii: dacă noi, creştinii, credem cu tărie că Isus este ascuns în sfântul sacrament din altar, la fel trebuie să credem că Isus este ascuns în persoana Sfântului Părinte, a fiecărui episcop şi a fiecărui preot în parte din întreaga lume. Desigur că Isus, când a instituit sfânta Euharistie şi sacramentul sfintei Preoţii a avut în vedere că numai prin aceste două mari şi sfinte sacramente putea să-şi reveleze prezenţa sa în mijlocul oamenilor de pe pământ pentru a putea continua opera de mântuire şi salvare a neamului omenesc din robia satanei. Dumnezeu se îngrijeşte foarte mult de oameni, dovedit prin faptul că Isus, pentru a duce la desăvârşire planul său de mântuire, a rămas cu noi în sacramentul Euharistiei pentru a încuraja pe apostoli cărora le-a spus: «Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacurilor»".

* Gh. Budău (Satu-Nou, Bc). "Sunt un simplu credincios şi doresc să ştiu unde slujesc preoţii Ştefan Erdeş, care a construit casa parohială din satul nostru, şi Silvestru Bejan care a slujit mult timp la noi? Vreau să-mi felicit parohul pentru că îşi dă tot interesul pentru parohia noastră. A organizat corul pentru a cânta frumos la sfânta Liturghie la Paşti, mai ales că anul acesta sunt mai multe evenimente frumoase în comunitatea noastră, cum ar fi prima Împărtăşanie şi Mirul.

Credem că preoţii care au slujit şi slujesc în parohia dv. se bucură citind mesajul dv. Pr. Ştefan Erdeş slujeşte la Parohia "Sfântul Nicolae", str. Ana Ipătescu, 2A, 600002-Bacău, tel. 0234/536660; iar pr. Silvestru Bejan, jud. Iaşi, 707335 Mogoşeşti-Siret, tel. 0232/713912.

* Ion Crişu (Mărgineni). "În acest an, atât în timpul Postului Mare cât şi cu ocazia sfintelor sărbători de Paşti, Dumnezeu ne-a dat încă o dată ocazia de a sărbători cea mai mare sărbătoare din an o dată cu fraţii noştri ortodocşi. Ne-a mai dat încă o dată ocazia de a ne uni în post şi rugăciune. M-am bucurat foarte mult pentru că în multe familii a fost o dublă sărbătoare: au sărbătorit Paştele şi au putut fi din nou împreună, părinţi, copii şi nepoţi. Familia este o mare taină. Din nefericire asistăm la cele mai multe divorţuri, şi culmea că toate aceste divorţuri se află la familiile mai înstărite. Am constatat că atunci când omul are mai mult decât îi trebuie, începe să pună credinţa şi religia pe locul doi".

Într-adevăr este o mare sărbătoare pentru întreaga Biserică atunci când toată creştinătatea cântă "Cristos a înviat" în acelaşi timp. Aceste refren îl întâlnim la radio, la televizor şi în presă şi este o mare bucurie. Cu privire la familia creştină, divorţul şi neînţelegerea sunt un mare rău pentru toţi membrii familiei, mai ales pentru copii, pentru că ei suferă cel mai mult şi nu înţeleg de ce această dezbinare. Se spune că atunci când cunoşti suferinţa o depăşeşti mai uşor, dar în cazul divorţurilor copiii nu vor înţelege aceasta niciodată, chiar dacă sunt adolescenţi. Ne rămâne datoria să ne rugăm pentru familii, pentru unitate şi pentru fidelitate.

* Iosif-Claudiu Mătăşel (Izvoarele). "Pentru că societatea a creat imaginea bărbatului puternic, aceştia tind să pară lipsiţi de emoţii, fiind încurajaţi de mici să nu plângă şi să nu vorbească despre problemele lor. Oare este aşa? Chiar dacă suferinţa unui tată pare mai tolerabilă, chiar invizibilă, acest lucru nu indică faptul că în interiorul său nu se simte dărâmat şi pierdut sufleteşte. Pe lângă tristeţea şi golul pe care îl lasă în urmă divorţul, un tată este descurajat de absenţa unei relaţii afective cu proprii copii şi zilnic retrăieşte momentele frumoase petrecute cu aceştia, atunci când formau o familie şi se întreabă ce poate face pentru a reanima acele clipe, a redeveni tată pentru copiii săi?... Lăsând în urmă neînţelegerile cu fosta soţie, ştergând lacrimile şi alungând tristeţea s-a ridicat din umbra trecutului şi şi-a promis să redevină acel tată pe care copiii l-au iubit, acel tată care îi ducea cu drag la grădiniţă şi care îşi rupea din timpul său scurt să le spună o poveste sau să se joace cu ei... Vor fi aceşti copii pregătiţi să-l accepte din nou în viaţa lor?".

Experienţa povestită de dv. este impresionantă. Este bine că acel tată a realizat cât este de important să repare ce se mai poate repara. Va trebui să demonstreze prin fapte că s-a schimbat. Întoarcerea reală la Dumnezeu şi la principiile vieţii creştine îl va ajuta să se menţină pe drumul cel bun. Numai aşa copiii "vor fi pregătiţi să-l accepte din nou în viaţa lor.

* Maria G. (Germania). Veţi primi răspunsuri la întrebările puse în numerele viitoare ale revistei.