Publicăm ultima parte a impresiilor PS Aurel Percă din vizita în Coasta de Fildeş. În perioada 9-22 aprilie a vizitat pe misionarii români care-şi desfăşoară munca în această ţară, fiind însoţit de pr. Claudiu Iştoc, pr. Isidor Dâscă şi pr. Anton Dancă.

În ziua de 16 aprilie, am luat parte la o manifestare de credinţă a unor creştini din localitatea Katienou, într-o capelă acoperită cu stuf, în totalitate înconjurată de localnici, care, de la mic şi mare, alături de şeful de trib şi de şeful satului, au asistat la celebrarea Liturghiei. Am fost apoi invitaţi la casa şefului de trib, care a oferit un prânz sărbătoresc, iar corul copiilor şi tinerilor ne-a delectat cu cântări locale.

În ziua următoare, 17 aprilie, a fost dorinţa unui "şef" de sat, creştin, de a celebra o Liturghie în aer liber, pentru că de fapt nici nu există aici o capelă, în localitatea Mebo; au participat "oficialităţile" din zonă: doamna primar a satului Djébonoua, şeful de trib şi subprefectul de zonă.

Punctul culminant al vizitei în Coasta de Fildeş a fost celebrarea Liturghiei din ziua de 18 aprilie, în biserica parohială a misiunii, unde am botezat 24 de adulţi şi un copil. A fost celebrarea cea mai înălţătoare din punct de vedere spiritual, cu o participare numeroasă de creştini şi de necreştini, în care bucuria celor care au primit Botezul s-a manifestat prin cântări şi dansuri liturgice tradiţionale. După Botezul primit, adulţii au lăsat de-o parte haina cu care erau acoperiţi iniţial şi au rămas în frumoasele cămăşi şi rochii cu motive religioase.

În următoarea zi urma să ne luăm rămas bun de la Parohia Djébonoua, pentru a ne îndrepta spre Yamousoukro, un oraş nou destinat să devină capitala ţării şi unde fostul preşedinte al ţării, Felix Houphouet-Boigny, a construit o imensă bazilică dedicată Maicii Domnului, "Notre Dame de la Paix", care imită cupola bazilicii "Sfântul Petru" din Roma, întrecând-o cu 18 m la înălţime. Practic este cea mai înaltă bazilică din lume; a fost construită de un om de credinţă: credinţa profundă a preşedintelui se exprimă în această capodoperă, oferită lui Dumnezeu ca semn al recunoştinţei pentru un har special: pacea. Bazilica a fost dăruită Sfântului Scaun, cu ocazia consacrării ei din partea papei Ioan Paul al II-lea, la 10 septembrie 1990.

Bazilica a reprezentat şi o provocare pentru acea vreme şi chiar şi pentru astăzi: în mijlocul sărăciei s-a ridicat o imensă bazilică, desigur, foarte costisitoare. De aceea Sfântul Părinte, cu ocazia consacrării bazilicii, a cerut să se construiască şi un spital în apropiere, destinat săracilor. Sunt multe de spus despre această "curiozitate" a Africii şi sperăm să revenim cu un articol special.

Tot în ultima zi, fiind în apropiere de acest oraş, am vizitat "misiunea" Diecezei de Gorizia din localitatea Morofe. Am putut vedea iniţiativele întreprinse de "misionarii" italieni: biserica provizorie (o mare hală doar acoperită) şi noua biserică în construcţie, sălile de cateheză şi librăria; apoi am vizitat atelierele unde sunt promovaţi localnicii pentru diferite activităţi şi meserii, clădirile care oferă găzduire diferitelor întâlniri de preoţi, cateheţi, diferite grupuri sau vizitatori. Am rămas cu frumoasa impresie că prezenţa unui misionar nu înseamnă numai activitate de evanghelizare, ci şi de promovare socială, lucru atât de aşteptat de către localnici.

După două zile de şedere în capitala ţării şi în împrejurimi, pentru a cunoaşte şi alte realităţi ale Coastei de Fildeş, ne-am luat rămas bun de la misionarii noştri şi de la secretarul Nunţiaturii, înarmându-ne cu răbdarea cuvenită, pentru a face cale întoarsă spre România, trecând prin Paris.

Prezenţa grupului de preoţi la misiunea din Djébonoua a fost o vizită de cunoaştere a realităţilor în care trăiesc şi activează misionarii "fidei donum", de încurajare şi de susţinere a lor în diferitele iniţiative pe care trebuie să le promoveze.

+ Aurel Percă, episcop auxiliar