Imaginea copilului, ce transpare prin simplitate, frumuseţe şi vitalitate, a avut mereu o influenţă irezistibilă în inimile tuturor. Şi Isus Cristos, care, prin naşterea sa în ieslea din Betleem şi prin copilăria sa în Egipt şi la Nazaret, a făcut experienţa copilăriei, a ales în mod special copiii: "Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a acelora care sunt ca ei" (Lc 18,16).

Marea mişcare spirituală care a înflorit în Franţa secolului al XIX-lea nu putea să nu cuprindă nevoile esenţiale ale celor mai fragili şi slabi ai umanităţii: copiii. Corespondenţa misionarilor acelor timpuri vorbea despre copii ucişi după naştere, nefiind doriţi din cauza sexului (femeiesc), a unor dizabilităţi fizice sau psihice ori efectiv din cauza lipsei mijloacelor de subzistenţă, într-un context al sărăciei generale. Era nevoie de ajutorul urgent şi generos al tuturor, pentru a salva aceste creaturi sortite morţii.

Ajutorul a venit de la episcopul Charles August Marie de Forbin-Janson. Pentru a da o nuanţă misionară devoţiunii la pruncul Isus, acesta a dezvoltat în rândul copiilor creştini o mişcare pentru ajutorul copiilor din întreaga lume. Astfel, la 19 mai 1843, a luat fiinţă Asociaţia Copilăriei Misionare, pe care Pius al XI-lea, în anul 1922, o va declara operă pontificală.

Opera Pontificală a Copilăriei Misionare se adresează copiilor până la vârsta adolescenţei, pentru a le forma acestora conştiinţa misionară şi pentru a-i educa, printr-o acţiune pedagogică, la deschidere, solidaritate şi caritate creştină.

În centrul Copilăriei Misionare se află rolul special pe care îl au copiii în anunţarea împărăţiei. "Te preamăresc pe tine Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi învăţaţi şi le-ai descoperit celor mici" (Lc 10,21). De altfel, în lumea creştină, "copilăria" se impune ca o categorie spirituală fascinantă, care reflectă sfinţenia lui Dumnezeu. Devoţiunea la pruncul Isus este trăită ca un abandon total al omului în voia Tatălui şi este descrisă în termenii "copilăriei spirituale".

Parohia, şcoala şi familia sunt implicate într-un program pedagogico-catehetic pentru formarea copiilor, care acţionează ca subiecte active ale propriei lor educaţii.

Opera Pontificală a Copilăriei Misionare propune copiilor, ca ideal de viaţă, vocaţia la misiune. Toţi copiii pot deveni membri ai Copilăriei Misionare:
- printr-o devoţiune particulară la pruncul Isus, fratele tuturor copiilor;
- prin participarea frecventă la sfânta Euharistie, pentru a fi în comuniune sinceră şi deplină cu Isus şi cu toţi copiii din lume;
- recitând în fiecare zi un Bucură-te, Marie, pentru toţi copiii care suferă şi au nevoie de ajutor;
- printr-o pregătire specială, cu rugăciuni şi cântece, pentru a anunţa naşterea pruncului Isus;
- prin participarea la celebrarea Zilei Mondiale a Copilăriei Misionare (6 ianuarie);
- prin oferirea săptămânală a unei părţi din micile economii pentru copiii săraci din lume;
- prin participarea la diferitele activităţi organizate pentru a milita în favoarea respectării drepturilor copilului;
- prin adunarea şi distribuirea de fonduri destinate educaţiei şi oricărui alt fel de sprijin, pentru copiii din întreaga lume.

Putem constata cu bucurie că această operă constituie pentru copii un drum special spre maturizarea spirituală şi misionară.

Fiecare parohie şi fiecare dieceză pot face proprie această Operă a Copilăriei Misionare!