Am învăţat să preţuiesc viaţa, sănătatea şi credinţa

În urmă cu doi ani (octombrie 2008), trei tineri au plecat în misiune, în Kenya. Alina Cojan şi Adrian Cimpoeşu din Valea Seacă s-au reîntors acasă. Gilberta Hobincu (Huşi "Sfântul Anton") urmează să se întoarcă în toamnă. Alina a împărtăşit câteva impresii la Radio Iaşi duminică, 18 iulie, la emisiunea "Pelerinaj" realizată de Bogdan Neculau.

- Ce-ai făcut mai exact acolo?

Am avut responsabilitatea de a lucra în dispensarul misiunii catolice din Maikona unde am plecat împreună cu alţi doi tineri, Gilberta şi Adrian. Dispensarul se ocupă de foarte mulţi oameni şi am lucrat împreună cu o asistentă medicală locală şi un farmacist. Din păcate nu a fost şi un medic. Această lipsă a schimbat mult din stilul de muncă al asistenţilor medicali. Responsabilităţile erau mult mai mari, iar disponibilitatea noastră trebuia să fie de 24 de ore din 24 de ore pentru toţi cei care veneau la dispensar. Pe lângă pacienţii de fiecare zi aveam urgenţe şi noaptea. Lunar şi trimestrial se mergea la nomazi, la cei care nu au un loc stabil, cu clinica mobilă. Pe lângă munca la dispensar încercam să găsim timp şi pentru grupurile de copii şi de tineri, din dorinţa de a avea activităţi de formare sau activităţi creative.

- Ce te-a determinat să mergi acolo, spuneai că a fost o decizie personală?

Ce m-a determinat să plec? Harul aş zice eu şi nu m-am blocat niciodată la detalii. Faptul că am plecat din mijlocul celor care mă protejau acasă şi mă iubeau şi m-am aruncat în mâinile Domnului nu a fost decât spre creşterea mea şi nu regret pentru nimic în lume decizia de a pleca doi ani în misiune.

- Care sunt impresiile legate de experienţa ta în Kenya?

Ar fi foarte multe impresii, deoarece când ajungi acolo te laşi impresionat de tot ce-ţi văd ochii. Cea mai puternică impresie mi-a lăsat-o seninătatea şi bucuria oamenilor, seninătatea care se citeşte pe feţele lor, deşi au o viaţă destul de dificilă. Sunt foarte ospitalieri şi deschişi faţă de ceilalţi, faţă de noi care am venit în mijlocul lor. În acelaşi timp sunt deschişi faţă de primirea cuvântului lui Dumnezeu. Cred că noi am plecat de aici puţin subestimându-i şi ne-au surprins de ce talente am descoperit acolo şi cât de inteligenţi sunt. Este mereu nevoie de cineva care să-i încurajeze în educaţia şi promovarea talentelor.

- Ai sfătui pe alţi tineri să meargă în astfel de misiuni?

Cu siguranţă, deşi au fost momente grele. Am revenit acasă cu o experienţă deosebită, o experienţă în care am învăţat să preţuiesc viaţa, sănătatea, darul de avea credinţă şi de a fi cunoscut pe Dumnezeu în cei mai simpli şi săraci. Le doresc tuturor să facă acest pas, să fie îndrăzneţi, disponibili, să facă bine oricând şi oriunde. Chiar şi aici acasă sunt atâtea ocazii pe care Domnul ni le oferă pentru a-i ajuta pe ceilalţi. Să aibă curaj şi încredere în Domnul pentru că el ştie unde ne trimite şi ne conduce paşii în orice decizie am lua.

- Când vei pleca din nou în Kenya?

M-am întors acasă să-mi continui studiile şi probabil după ce voi termina îmi propun să mă reîntorc printre cei dragi din Kenya.

- Mulţumim pentru ceea ce ne-ai împărtăşit.