Cel ce avea să devină al doilea episcop de Iaşi s-a născut la 13 octombrie 1843, într-o familie catolică din Grolley, localitate din Cantonul Fribourg (Elveţia). Petru-Eduard a primit sacramentul Botezului în aceeaşi zi, în biserica "Sfântul Ioan Botezătorul" din satul natal.

Şi-a început formarea culturală la Evian şi a continuat-o în localitatea Sfântul Mauriţiu. În perioada respectivă, parohul de Grolley, Petru Raboud, i-a insuflat tânărului elementele fundamentale ale religiei creştine, orientându-l spre taina Preoţiei. După gimnaziu, Petru-Eduard s-a înscris la Colegiul "Sfântul Mihail" din Fribourg, terminând studiile cu nota maximă.

În anul 1862 a intrat la Seminarul diecezan din Fribourg, unde, timp de patru ani, a urmat cursurile de formare pentru a deveni preot.

Imediat după sfinţirea preoţească (22 iulie 1866), a fost trimis ca vicar la Parohia La Chaux-de-Fonds (Cantonul Neuchâtel).

La 11 octombrie 1867, Petru Eduard Jaquet a fost desemnat paroh în Cerneux-Pequinot, un sat în care majoritatea locuitorilor erau protestanţi. Pe parcursul celor trei ani de păstorire ca paroh, Jaquet a căutat să se apropie nu doar de propria comunitate, ci şi de personalităţile timpului.

În anul 1870, Jaquet a devenit profesor la Colegiul "Sfântul Mihail" din Fribourg, unde a reuşit să cultive în rândul elevilor săi dragostea pentru cultură şi religie, precum şi interesul pentru ştiinţă.

În anul 1882, Petru-Eduard Jaquet a renunţat la catedra de profesor de la Colegiul "Sfântul Mihail" pentru a deveni călugăr franciscan. Comunitatea fraţilor din Fribourg l-a primit cu mare bucurie în mănăstire, unde, după un an de noviciat, a făcut profesiunea la 22 august 1883, devenind fratele Dominic.

La puţin timp după profesiunea solemnă, Dominic Jaquet a plecat la Würzburg pentru a-şi aprofunda cunoştinţele de limbă germană. După doi ani de studii, s-a reîntors la Colegiul "Sfântul Mihail", unde şi-a reluat activitatea de profesor.

În anul 1889, după ce a fost numit secretar şi asistent provincial, i s-a propus să fie profesor la Universitatea din Fribourg, înfiinţată în acelaşi an; aici a predat cursurile de literatură creştină şi de limba latină (1889-1895).

În anul 1891, Dominic Jaquet a fost ales guardian al mănăstirii sale, păstrând această funcţie până la numirea sa ca episcop de Iaşi, în anul 1895.

Mons. Jaquet a renunţat la funcţia de episcop de Iaşi în anul 1903, plecând din Moldova în ultima zi a lunii iulie.

Spre sfârşitul lunii septembrie 1903, Mons. Jaquet se afla în mănăstirea franciscanilor din Fribourg. La 9 octombrie 1903, Consiliul de Stat din Fribourg l-a numit profesor de literatură creştină la Universitatea din Fribourg, pentru zece ani.

A doua perioadă de predare la Universitatea din Fribourg a lui Dominic Jaquet a fost mai scurtă decât prima. Într-adevăr, începând cu 12 octombrie 1907, Mons. Jaquet s-a stabilit în casa franciscanilor, pe Strada Sfântul Teodor din Roma. Aici a predat istoria Bisericii şi greaca biblică în facultatea ordinului până la finalul anului 1924. La Roma, Dominic Jaquet l-a avut ca student pe Maximilian Kolbe, care, în acea perioadă, urma studiile teologice la Facultatea "Sfântul Bonaventura".

În timpul şederii la Roma, Mons. Dominic Jaquet, a fost şi postulator general al ordinului franciscan pentru cauzele sfinţilor.

În iunie 1925 s-a întors definitiv în Fribourg, în aceeaşi mănăstire în care făcuse profesiunea.

A trecut la cele veşnice în dimineaţa zilei de 3 februarie 1931; al doilea episcop de Iaşi a murit la 88 de ani, după ce a lucrat ca preot timp de 65 de ani, iar ca episcop, 36 de ani; funeraliile au avut loc în biserica mănăstirii franciscanilor din Fribourg, la 6 februarie.