Născut la 5 aprilie 1933, la Butea, a urmat studii de filozofie la Institutul Teologic din Alba-Iulia (1954-1956), şi studii de teologie la Seminarul diecezan din Iaşi (1956-1959). A fost hirotonit preot la 18 octombrie 1959, la Alba-Iulia, activând ulterior în parohiile Butea, Văleni (Bacău), Schineni şi Adjudeni. De asemenea, între anii 1962 şi 1964 a activat ca secretar al Institutului Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi.
În anul 1980 a fost diagnosticat ca suferind de cancer şi a murit la 10 septembrie 1982, la Adjudeni. "Împotriva tuturor piedicilor - scriau autorii lucrării «Necrolog» - a ridicat la dimensiunile actuale măreaţa biserică din Adjudeni, pentru construcţia căreia a suferit mult şi, în cele din urmă, a şi murit". A fost înmormântat în capela cimitirului din Adjudeni.
Preotul Dumitru Adămuţ a rămas în istoria Bisericii noastre locale una dintre victimele Securităţii, braţul armat al Partidului Comunist Român. Acesta s-a aflat sub supraveghere informativă încă din anul 1968, când activa ca vicar la Bacău, acţiunea de urmărire informativă intensificându-se în perioada în care părintele Adămuţ s-a aflat la conducerea Parohiei Adjudeni (1973-1982).
Presiunile asupra sa au atins punctul culminant în mai 1978, cu ocazia hramului bisericii "Coborârea Duhului Sfânt" din Adjudeni, data la care în clădirea casei parohiale a pătruns un grup de ofiţeri cu misiunea de a recupera un microfon (faimosul "băţ") de ascultare.
În ianuarie 1979, Securitatea a deschis un nou dosar de urmărire informativă pe numele preotului Dumitru Adămuţ (obiectivul "Adam"), din cauza presupuselor legături ale celui urmărit cu unele călugăriţe din Congregaţia "Notre Dame de Sion" din Franţa şi Italia, dar şi cu responsabili din conducerea organizaţiei "Caritas" din Viena şi a Societăţii de Binefacere Europäischer - Hilfsfonds de la Viena. În anii următori, Securitatea a intensificat atât acuzaţiile aduse părintelui Dumitru Adămuţ, cât şi măsurile operative privind urmărirea sa, scopul fiind documentarea unei presupuse "activităţi infracţionale" a celui urmărit şi compromiterea sa. Unul dintre documentele Securităţii menţiona următoarele: "În funcţie de datele şi informaţiile ce se vor obţine (...) vom propune şi alte măsuri care să conducă la cunoaşterea şi neutralizarea oricăror acţiuni ostile statului nostru din partea acestui element".
La 29 mai 1981, pr. Dumitru Adămuţ a fost trimis în judecată, fiind acuzat de Procuratura Judeţului Neamţ de comiterea infracţiunii de instigare de fals intelectual în legătură cu construirea celor două turnuri ale bisericii din Adjudeni după metoda glisării.
În cuprinsul unor memorii înaintate autorităţilor comuniste, părintele Adămuţ a respins acuzaţiile nedrepte ale procurorilor comunişti, arătând că "pentru munca depusă de mine aveam dreptul la o recompensă morală, fiind vorba de reconstruirea unui monument istoric de cultură bisericească".
În cele din urmă, a fost scos de sub urmărirea penală, pe motiv de boală. Într-adevăr, trimiterea sa în judecată i-au produs pr. Adămuţ o profundă "nemulţumire sufletească", agravându-i boala grea de care suferea. Din patul de suferinţă şi de boală - scrie pr. Emil Dumea - îi îndemna pe toţi: "Daţi-i tare, nu vă opriţi din lucru!"
Nu va apuca însă să-şi vadă împlinită opera vieţii sale - ctitoria măreaţă din Adjudeni. La 3 iunie 1990, episcopul Petru Gherghel a sfinţit şi consacrat biserica, finalizată de parohii M. Budău şi I. Lucaci, arătând cu acest prilej că sfântul locaş a fost construit "prin efortul extraordinar al credincioşilor din Adjudeni, sub conducerea eroică a părintelui Dumitru Adămuţ, mort în timpul lucrărilor, jertfă pusă întru zidirea acestei măreţe biserici (...)".
