Cursurile de formare

Reaprinderea darului lui Dumnezeu

S-au încheiat cele trei serii ale cursurilor de formare pentru preoţi, desfăşurate la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi (7-11, 14-18 şi 21-25 septembrie). Au ţinut conferinţe: pr. Wilhelm Dancă, pr. Alois Bulai, pr. Lucian Farcaş, pr. Ştefan Lupu, pr. Cristinel Fodor, pr. Eduard Coşa, PS Petru Gherghel, ÎPS Ioan Robu şi PS Aurel Percă.

Subiectele conferinţelor filozofice, biblice, morale, dogmatice, spirituale sau pastorale au intrat în tema generală: "Preotul, vestitor al Cuvântului, ministru al sacramentelor, conducător spiritual al credincioşilor, în slujirea noii evanghelizări", fiind împărţite în trei, după cum arată şi tema inspirată dintr-un document al Congregaţiei pentru Cler (1999): slujirea cuvântului, administrarea sacramentelor, păstorirea credincioşilor.

Conferinţele părinţilor profesori i-au făcut pe toţi preoţii prezenţi (seria I: 68, seria a II-a: 73, seria a III-a: 74) să-şi reamintească de principiile care stau la baza slujirii lor. În fiecare după-amiază au fost discuţii asupra temelor de dimineaţă, întrebări, mărturii, schimb de experienţă pastorală între preoţi, dar şi între părinţii diecezani şi cei franciscani implicaţi în pastoraţie... Rugăciunea în comun, Liturghia, adoraţia şi Rozariul au întregit programul acestor zile.

Întâlnirile au fost, în Anul Sfintei Preoţii, ocazie de întărire şi de reînnoire interioară, de "descoperire a farmecului vocaţiei", de reaprindere a entuziasmului de la început, după cum spune apostolul: "Îţi reamintesc să reaprinzi darul lui Dumnezeu care este în tine" (2Tim 1,6).

Sfântul Ioan Maria Vianney a stat în centrul atenţiei ca un model de preot după inima lui Isus, care a slujit, s-a rugat şi i-a iubit mult pe credincioşii încredinţaţi lui. Viaţa lui a fost un semn care i-a îndreptat pe oameni spre Domnul. Cuvintele lui au răsunat în inima participanţilor: "Un păstor, un păstor după inima lui Dumnezeu, este cea mai mare comoară pe care bunul Dumnezeu o poate da unei parohii şi unul dintre darurile cele mai de preţ ale milostivirii divine".

Având în vedere că seriile au fost constituite în ordinea cronologică a promoţiilor, la Seminar s-au revăzut preoţii care odinioară au studiat în seminar aproape în acelaşi timp. Astfel, colegii de odinioară au depănat amintiri şi au rememorat momentele frumoase petrecute cu ani în urmă în Seminar. De asemenea, toţi au apreciat ospitalitatea gazdelor, precum şi condiţiile create în Seminar pentru desfăşurarea cursurilor.

Cursurile de formare au constituit şi o reîntâlnire cu episcopii care i-au hirotonit pe preoţi sau sub a căror păstorire sunt: PS Petru Gherghel, PS Aurel Percă şi ÎPS Ioan Robu. Colaborarea şi comuniunea cu episcopul, cu credincioşii şi între preoţi, precum şi problema fidelităţii în preoţie şi a preoţilor care au abandonat misiunea sau sunt în criză au fost subiecte care au trezit un mare interes. Episcopii i-au ascultat pe preoţi şi au răspuns la întrebările lor.

Cursurile i-au motivat pe cei mai mulţi să ducă lupta cea bună pentru sfinţirea vieţii, să fie păstori, după modelul lui Isus, păstorul cel bun, crainici autentici ai lui Cristos în slujirea oamenilor de astăzi. A fost reţinut îndemnul încurajator şi plin de speranţă de la finalul conferinţei unuia dintre profesori (pr. Cristinel Fodor): "Suntem norocoşi să trăim în acest timp în care par să se prăbuşească toate valorile, îndeosebi cele religioase, atât în poporul creştin, cât şi în noi, preoţii şi călugării, aproape ca o contralovitură. Toate se prăbuşesc astăzi? Nu. Dacă vrem, acestea sunt zorile care-l vestesc pe Cel Înviat".

Pr. Cornel Cadar

* * *

Impresii

Câtorva dintre participanţi li s-a pus întrebarea: "Ce v-a impresionat mai mult în aceste zile?". Iată răspunsurile:

- "Întoarce-te la prima dragoste", spune Cartea Apocalipsului. 1) Aceste zile m-au dus înapoi cu 21 de ani şi am retrăit momentele de har care, alături de familia din sat şi de imaginea preotului tot din sat, au colaborat la formarea preotului din mine. 2) Prezenţa şi cuvântul episcopilor au reaprins entuziasmul din primii ani ai preoţiei. (Pr. Ştefan Socaciu)

- 1) O nouă modalitate de a înţelege omul, ţinând cont de contextul actual în care trăim, o frază pe care o cunoşteam, dar mă bucur că s-a insistat pe acest lucru. 2) Invitaţia de a fi prieteni şi fraţi împreună cu episcopii şi cu ceilalţi preoţi, ţinând cont de pericolele ce ne pasc atunci când ne izolăm. Unitatea cu Cristos, confraţii şi credincioşii. (Pr. Francisc Fărcăşel)

- Am retrăit momente plăcute în Seminarul nostru şi m-am bucurat. Am avut ocazia să meditez asupra unei teme atât de importante pentru Anul Sfintei Preoţii, avându-l ca model pe sfântul Ioan Maria Vianney. Au fost adevărate zile de reculegere. Sincere mulţumiri". (Pr. Isidor Mocanu)

- După atmosfera de comuniune trăită împreună cu ceilalţi confraţi întru sfânta Preoţie, gândul cel mai frumos care mi-a rămas întipărit în minte este următorul: "Predicaţi, predicaţi, predicaţi... şi dacă e nevoie folosiţi-vă şi de cuvinte!" Lumea de astăzi nu mai vrea predicatori, ci mărturisitori. Şi dacă îi ascultă pe cei care predică îi ascultă tocmai pentru că sunt mărturisitori. (Pr. Ştefan Bortă)

- Am retrăit prima mea zi în drumul preoţiei. Chemarea, formarea şi trăirea preoţiei mele. E frumoasă misiunea pe care am primit-o şi pe care am acceptat-o cu inima deschisă. Ce bine te simţi între preoţii tineri! Sunt joviali, plini de viaţă, nu sunt plictisiţi şi iubesc ceea ce fac. (Pr. Francisc Matieş)

- Fără doar şi poate cel mai mult m-a impresionat cuvântul ÎPS Ioan Robu care a punctat realităţi concrete, vorbind de la inimă la inimă şi făcând diferenţa între teorie şi practică, ceea ce de altfel aşteptam cu toţii. Comuniunea nu se realizează în lucrări ştiinţifice, traduse din autori străini, ci în adaptarea principiilor de bază şi a legilor la mentalitatea contextului nostru de viaţă. Astăzi e nevoie de modele viabile şi nu de "teoreticieni" care să se întreacă în noutatea limbajului sau în "deşertăciune". Mărturia vieţii venea de sus în jos, iar acum fiecare aşteaptă de la celălalt! Şi totuşi, competiţia rămâne mereu deschisă! (Pr. Iosif Gîrleanu)

- Un gând care mă îndeamnă să dau mărturie: că aceste zile au fost zile de har. Comuniunea la toate actele comune, deschiderea şi interesul pentru a trăi cât mai bine darul preoţiei. Am rămas impresionat de conferinţele şi mărturiile preoţilor, care sincer m-au întărit spiritual şi cultural. Mă simt obligat să dau mărturie de ceea ce am primit. (Pr. Gabriel Dancă, OFMConv.)

- Cea mai frumoasă întâlnire colegială din ultimii 20 de ani în care am simţit că nu sunt singur şi că toţi lucrăm şi ne pregătim permanent pentru a face faţă tuturor provocărilor. (Pr. Inocenţiu Arcana)

- Aşa cum preoţii din Vechiul Testament şi-au unit glasurile (trompetele) şi au reuşit dărâmarea zidurilor Ierihonului, la fel şi noi trebuie să ne înălţăm glasurile, să înconjurăm cetatea lumii de azi pentru a reuşi dărâmarea zidurilor păgâne ridicate de societate în faţa lui Dumnezeu şi a sacrului. (Pr. Robert Gaşpal)

- 1) Pe lângă gândurile frumoase, trăirea în seminar pentru câteva zile a reînviorat în mine tot ce am învăţat în seminar şi chiar în sfânta preoţie. 2) Gândul cel mai frumos a fost că preotul trebuie să fie un semn viu care să conducă spre Cristos. Preotul prin care trebuie văzut Dumnezeu. 3) Viaţa de preot este extraordinar de frumoasă dacă este trăită după voinţa lui Dumnezeu, împreună cu Isus. (Pr. Carmil Farţade)