Luna aceasta vom încheia anul dedicat Sfântului Paul, primul misionar, care ne-a lăsat aceste cuvinte cutremurătoare: "Vai mie dacă nu vestesc evanghelia" (1Cor 9,16).

Evanghelia este învăţătura lui Isus, este vestea cea bună pentru că a fost deschisă calea mântuirii pentru toţi oamenii, iar predicarea ei este o datorie, deoarece este ultima poruncă lăsată nouă de Isus: "Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura" (Mt 16,15). Aceasta poruncă a lui Isus este actuală şi astăzi, când din cei peste 6.700.000.000 de locuitori ai Pământului, doar 1.700.000.000 sunt creştini şi au primit vestea cea bună.

Sfântul Francisc Xaveriu, patronul misiunilor, care a fost timp de zece ani misionar în India şi Japonia, unde a întemeiat o comunitate creştină foarte puternică, spunea că foarte mulţi oameni nu sunt creştini pentru că nu este cine să-i ajute să devină creştini.

Din acest motiv, Dieceza de Iaşi are, de aproape zece ani, trei misiuni: Maikona în Kenya; Djebonoua în Coasta de Fildeş şi Palestina în Ecuador, în care preoţii români au botezat până acum peste trei mii de persoane şi continuă să pregătească mai mult de patru sute de catehumeni pentru Botez.

De asemenea, în foarte multe parohii din Dieceza de Iaşi, părinţii parohi şi vicari, împreună cu fraţii călugări, surorile, tinerii, copiii şi adulţii au participat şi continuă să participe la diferite activităţi misionare, cum ar fi de exemplu: oferirea rugăciunii Rozariului pentru misionari şi pentru convertirea oamenilor; "O pâine pentru Africa"; "O cărămidă pentru Africa"; "Un zâmbet pentru un copil ca noi"; "Să dăruim iubire"; "Adoptă la distanţă un copil din Africa"; naş de la distanţă pentru un copil, tânăr, adult, din Africa; buchete spirituale (rugăciuni, suferinţe şi fapte bune ale celor din asociaţia misionară "Inimă de Mamă") pentru Africa etc.

Nu voi putea să uit niciodată bucuria pe care am văzut-o emanând pe feţele celor 1.312 persoane (copii, tineri şi adulţi) din misiunea română din Maikona, pe care le-am botezat în timpul celor şase ani cât am fost misionar acolo. Ca amintire a Botezului, cu ajutorul credincioşilor din Dieceza de Iaşi, care s-au oferit ca naşi de la distanţă, le-am dăruit câte un rozariu pe care se roagă şi îl poartă zilnic cu ei la gât, precum şi dulciuri ca să-şi amintească cu bucurie de ziua Botezului.

Chiar dacă ei sunt foarte săraci din punct de vedere material, din cauza zonei de deşert în care trăiesc, atunci când le vezi sărăcia spirituală îţi dau lacrimile. Însă deschiderea lor pentru a asculta evanghelia este o mare încurajare şi speranţă pentru noi.

Ceea ce m-a impresionat cel mai mult la ei este fericirea lor atunci când îl primesc pe Isus în sfânta Împărtăşanie. Cei mai mulţi dintre ei, fiind la vârsta cunoaşterii, odată cu Botezul primesc şi prima sfântă Împărtăşanie. Cei mari primesc şi sfântul Mir, încheind astfel iniţierea lor creştină pentru care s-au pregătit timp de trei ani.

Odată a trebuit ca în aceeaşi zi să botez doi miri, să-i miruiesc, să-i cunun şi să le dau prima sfântă Împărtăşanie, patru sacramente în timpul aceleaşi sfintei Liturghii. M-am bucurat foarte mult văzând cum Dumnezeu oferă harurile sale oamenilor folosindu-se de sărmanele noastre mâini.

Am toată încrederea că rugăciunea, oferirea suferinţelor şi a sacrificiilor noastre îi vor ajuta pe toţi oamenii din misiunile noastre să-şi deschidă sufletele lui Dumnezeu, să primească şi să trăiască marele dar al credinţei prin sacramentul sfântului Botez.